text anonim

Nu mai ești. Sunt tristă. Știu că ai fost și nu mai ești. Știu că te iubeam și acum nu te mai pot iubi. Sunt tristă. Ești în mintea mea constant, când mănânc, când beau, când dorm. Te aud râzând cu mine când râd, și te aud plângând cu mine când plâng. Ești peste tot, dar nicăieri. Te simt strângându-mă în brațe și îți simt căldura. Te văd peste tot, în umbră sau în soare, la munte sau la mare. Tu nu mai ești, dar eu te văd, te aud, te simt. Tu nu mai ești, dar încă mă gândesc la tine Ia prezent și viitor. Tu nu mai ești, și-mi este dor.
În memoria Smarandei, o fată care și-a trăit viată din plin, chiar dacă nu a avut destul timp Ia dispoziție. Ne-ai părăsit, dar noi nu te vom lăsa in urmă.
Continue Reading

„Și dacă”- de Smaranda Cărare

Și dacă primăvara
A mai uitat un nor
Să-l rupem de pe cer
Și să-l aruncăm
Într-o prăpastie rece
Și acolo să-l uităm,
Să plângă după el
Lumea unui om
Privirea ta îmi plânge
Aripa rănită;
Și primăvara așteaptă
O lacrimă de-a ta
Să îi ridice norul,
Să plece fericită
Ah! Ce mult ar vrea.

Continue Reading

„Tatei / Înfrângerea”- de Smaranda Cărare

***
Vreau lângă mine
Nu o icoană,
Nu un Crist de piatră
Izbăvit prin chinuri,
Spălat de sânge
Și-nviat prin moarte.
Îl vreau pe el
Care greșeste,
Dar știe să-și alunge rătăcirea;
Vreau ochi senini
Să-mi vindece furtuna
Un zâmbet să-mi alunge întristarea;
Vreau inima să-mi ierte stângăcia
Și să-mi primească inima în schimb.
Te vreau așa cum esti.
***
Cea mai mare înfrângere
Mi-a fost indiferența.
Cuvintele tale au fost
Cuțite de gheață în trup,
Privirea – lavă fierbinte
Respirația – vânt năpraznic
Ce-anunță furtuna,
Ca Ana lui Manole,
Cumplita înfrângere.
***
Continue Reading

„Cum mă arde iarna”

Am pielea foarte sensibilă aşa că mă dau cu cremă în fiecare zi. Mai ales iarna. Când mi-e frig.. şi pe interior, şi pe exterior. Devin elastică într-un fel sau altul. De dragul propriului confort sau de dragul unor aparenţe. De dragul unor oglinzi sau ochi. Sau de dragul amândurora.
Am sufletul foarte sensibil… mai ales iarna. Aşa că uneori nu mă mai dau cu cremă. De lene. De dor. De vară. Când toate grijile mi se usucă pe nisipul mult mai fierbinte decât ultima aventură amoroasă, în apa mai sărată decât gustul examenelor şi la răsăritul la fel de temporar ca viziunile naive asupra propriului viitor.
Am pielea foarte sensibilă şi uneori prefer să o las aşa. Mai ales iarna, pe un drum abătut, rece şi noroios. Pentru că roşeaţa pielii mele îmi aminteşte de cum mă arde Soarele vara.
Continue Reading

Selfie-ul din oglindă

redactor: Vladimir Ciobanu  //  colaj: Ruxandra Anghel

În ziua de astăzi, aproape  toată lumea știe ce este acela un selfie, însă nimeni nu știe de unde a devenit acesta un trend sau ce înseamnă cu adevărat.

În caz că faci parte din acei 1% care nu știu ce este acela un selfie, “Selfie este o fotografie autoportret, realizată digital, cel mai des pentru a fi postată pe rețele de socializare”- conform Wikipedia. Deși conform anumitor persoane, selfie-ul este un autoportret al aparențelor.

Continue Reading

„Cu ce drept sugrumăm ideea/Un sărut de protocol”- de Smaranda Cărare

***
Cu ce drept sugrumăm idea
Încât să merităm blestemul
De a naște și a ucide în permanență
Cuvintele – necuvintele?

***
Tot ce a mai ramas din iubirea noastră
E un sărut de protocol,
Invidiat de inimile hade
Si pierzând acreala-n vorbe fără rost…
Cu limbile arse de ploaia de soare,
De setea iluziei fostului ieri,
Ne pierdem în gloata ce-adânc se-afundă
În temniți de carne, în carcere slute;
Doar umbre am ramas, pierdute-n răspântii…
Doar două sentințe topite-ntr-un singur cuvânt:
Iubire-venin…

***

Continue Reading

O scrisoare – de Vlad Boțilă

Credeți-mă, nu știu cum pot să încep așa ceva.
Am pierdut o colegă. Rămâne la latitudinea voastră, cei care o cunoașteți mai bine ca mine să o descrieți mai în detaliu, însă o să încerc și eu să spun câteva cuvinte. Actually, să îi adresez câteva cuvinte…..Ca o scrisoare pe care nu o mai apuci să o scrii.
O scrisoare simplă pentru un om minunat.

Hello, how are you? Noi aici nu părem să fim foarte bine, deja îți cam ducem dorul…Totuși,să nu fiu ipocrit, fie vorba între noi nu am fost cei mai buni prieteni. Însă întotdeauna te-am considerat o persoană foarte tare și de o frumusețe destul de rară. Ai văzut că astăzi foarte multă lume a resimțit șocul puternic…Chiar putem vorbi de un mare șoc aici. Știu că ai văzut…Prietenii tăi: Daria…Mara…Perju…Stroe…Matei… Wang.. And the list goes on and on. Însă, judecând după reacția tuturor sau, hai majoritatea celor de acolo, ai fost o persoană specială pentru ei, o persoană care avea ceva al ei….Dar ce să fie oare?
Din exterior pot deduce niște chestii, poate tu să mă contrazici….Să fie oare faptul că erai ca o pată de culoare într-un loc mai mohorât? (vezi exemplul parculețului, parcă nu mai este la fel, nu?)….Faptul că nu renuntai așa ușor?….Faptul că erai un om cu o pozitivitate de nestăvilit?….Faptul că ai fost, chiar și în puținul timp petrecut împreună, o persoană cu un bun simț și caracter ieșit din comun? Hm…Ce să fie oare, nu pot să mă decid….
Înainte să începi să mă judeci după ce citești acest lucru da, așa e, nu am reușit să îmi iau rămas bun cum se cuvine. Nu am putut intra în capelă, pur și simplu am simțit că nu rezistam presiunii. Plus, nu ai apucat să mă cunoști suficient, dar eu trebuie să fiu omul puternic din grup, sau mai bine zis să par.
Plâng acum puțin, în timp ce îți scriu scrisoarea, simt însă că îi adaug o ușoară emoție pe care cred că o vei sesiza.

Continue Reading

Ce este rubrica „În memoria”?

 Smaranda, prietenă, colegă, fiică, soră, luptătoare, simbolul unei mișcări, înger păzitor. Smaranda a fost, este și va rămâne un   exemplu pentru noi toți.

 Era pata de culoare când totul era gri, era zâmbetul de care aveai nevoie. O fire creativă ieșită din comun a cărui talent vrem noi,   redacția, să fie cunoscut de cât mai mulți. În această rubrică puteți citi poeziile scrise de către ea în ultimele luni. Smaranda,   odihnește-te în pace, suflet pur!
Continue Reading