Și dacă primăvara
A mai uitat un nor
Să-l rupem de pe cer
Și să-l aruncăm
Într-o prăpastie rece
Și acolo să-l uităm,
Să plângă după el
Lumea unui om
Privirea ta îmi plânge
Aripa rănită;
Și primăvara așteaptă
O lacrimă de-a ta
Să îi ridice norul,
Să plece fericită
Ah! Ce mult ar vrea.
„Vis”- text anonim
În care alergam după tine
Prin noroaie și prin nori
Și tu fugeai,
Fugeai de mine.
Am strigat
Cât am putut
Și tu nici nu te-ai întors
Să mă auzi
Sau să mă vezi
Când din ochi-mi
Lacrimi
„Tatei / Înfrângerea”- de Smaranda Cărare
„Cum mă arde iarna”
Cinemateca, o amprentă a trecutului în prezent
Selfie-ul din oglindă
redactor: Vladimir Ciobanu // colaj: Ruxandra Anghel
În ziua de astăzi, aproape toată lumea știe ce este acela un selfie, însă nimeni nu știe de unde a devenit acesta un trend sau ce înseamnă cu adevărat.
În caz că faci parte din acei 1% care nu știu ce este acela un selfie, “Selfie este o fotografie autoportret, realizată digital, cel mai des pentru a fi postată pe rețele de socializare”- conform Wikipedia. Deși conform anumitor persoane, selfie-ul este un autoportret al aparențelor.
„Cu ce drept sugrumăm ideea/Un sărut de protocol”- de Smaranda Cărare
***
Cu ce drept sugrumăm idea
Încât să merităm blestemul
De a naște și a ucide în permanență
Cuvintele – necuvintele?
***
Tot ce a mai ramas din iubirea noastră
E un sărut de protocol,
Invidiat de inimile hade
Si pierzând acreala-n vorbe fără rost…
Cu limbile arse de ploaia de soare,
De setea iluziei fostului ieri,
Ne pierdem în gloata ce-adânc se-afundă
În temniți de carne, în carcere slute;
Doar umbre am ramas, pierdute-n răspântii…
Doar două sentințe topite-ntr-un singur cuvânt:
Iubire-venin…
***