redactor: Ioana Negoiță // ilustrație: Radu Ilinca
„Sunteți la curent cu ce se întâmplă în politică românească?” Asta e întrebarea pe care le-am pus-o într-o dimineață mai multor prieteni de-ai mei, de 16, 17 și 18 ani, unii clasa a 11-a, alții a 12-a. N-am fost deloc surprinsă de răspunsuri. Aproape toți au spus, sub o formă sau alta, „nu”.
redactor: Ioana Zamfir // ilustrații: Andreea Bizon
O plimbare prin București este întotdeauna o experiență, umbra trecutului fiind vizibilă la tot pasul. De lângă o fațadă abandonată, odată demnă de La Belle Epoque-ul romanelor, te poți găsi cu usurință, la doi pași, vizavi de un perete sumbru, ciuruit de gloanțele revoluției. Ne plimbăm prin timp, cu pași repezi pe asfaltul prăfuit și mirosul gazelor de eșapament în plămâni, oameni moderni printre giganții istorici de piatră. Ochii ne sunt ațintiți asupra Instagramului și urechile astupate de căști. O singură șoaptă subțire rămâne ignorată în marea de voci fantomatice – cea a anilor 2000, granița dintre millennials și generația Z.
redactor: Andreea Ruxandra Iancu // poze: Bianca Ropotan
Cu gândul la toate poveștile pe care le spun părinții copiilor, despre cum mergeau ei la discotecă și dansau pe Vanilla Ice și Lou Bega și era distracția mileniului, apare întrebarea: va avea generația Z ceva despre care să povestească cu atâta nostalgie în materie de petreceri și viață de noapte?
redactor: Ana Savonea // ilustrație: Andreea Bizon
Ne aflăm în România comunistă a anilor ’70. Ești un tânăr student, în floarea vârstei, plin de energie și entuziasm pentru viitor. Vrei să afli, să cunoști mai multe despre viața din afara granițelor între care te simți prizonier. Ce faci? Dacă vrei să îți spun eu, mergi la film!
redactor: Beatrice Baciu // ilustrație: Maria Munteanu // foto: Edward Pușcă
A fost cam cu o săptămână înainte să înceapă școala. Eram la teatru și urcam treptele spre sala de repetiții butonând fără sens telefonul, când mi-a trimis cineva știrea asta: „La o zi după asasinatul în masă din Texas, legi pro-arme mai permisive intră în vigoare în statul american. Texanii pot aduce arme în școli și biserici.”
Nu am apucat să citesc mai departe de titlu, pentru că am izbucnit instant în plâns și simțeam cum nu mai puteam să respir. Nu știam ce mi se întâmplă, nu îmi aminteam să mai fi pățit așa ceva în trecut.
redactor: Diana Miu ilustrații: Maria Munteanu
De ce au devenit oamenii atât de reticenți față de mass-media? Sau, mai degrabă, de ce au început oamenii să-și piardă încrederea în presă?
A fost dintotdeauna accesul la informație o binecuvântare, sau este doar ceva la care mentalitatea românească după comunism visează adesea?
Am observat că multitudinea de informații se dovedește a fi dăunătoare pentru integritatea societății, în special când este vorba despre un fenomen atât de amplu precum Balena Albastră. Ce știm despre așa-zisul joc care a migrat din Rusia și a ajuns în presa americană, asiatică și eventual în cea românească?
redactor: Raluca Mirea // ilustrație: Yasmina Popa
Nu e ceva ce auzi foarte clar. E sunet de surdină, puțin mai puternic decât țiuitul urechilor. E vorba despre pauzele din vorbire, teatru, dans, sau orice alt domeniu creativ, destinate interpretării. Pauza e un spațiu gol, dar care dă adâncime operei, o face tridimensională și mai ușor de perceput.
redactor: Alina Bălan
Undergroundul poate fi definit ca un spațiu imaginar unde artiștii din toate domeniile se adună să realizeze ceva original cu ajutorul creativității și al sentimentelor, fără a urma trenduri, standarde setate de lumea mainstream.
Există totuși specialiști ce susțin că nu mai există Underground, pe motiv ca toți avem posibilitatea de a ne promova într-un fel sau altul pe Internet. Această afirmație se datorează șifaptului că în majoritatea cazurilor din Occident, genurile muzicale noi apărute au fost fieintegrate in produsele finite destinate masei largi(mainstream), fie create ,,scene” speciale pentruacestea. În Romania însă, fenomenul a apărut mai târziu, după Revoluție, când oamenii au început să aibă acces la mai multă informație și astfel descoperirea că trebuia să prindem dinurmă multe concepte deja bine definite în afară. Această evoluție culturală a adus cu sine multe stiluri muzicale pe care artiștii puteau învăța să se muleze și chiar adapta în funcție de preferințe. Astfel, s-au format numeroase grupuri de hip-hop, rock alternativ, indie, techno, dintre care unele s-au împletit cu comercialul și au gasit loc pe scenele mari ale industriei, iar unele au rămas în Underground.
redactor: Petra Torsan fotograf: Ioana Schiaua
Fiecare dintre noi are un parc unde se juca în copilărie, dar pe care acum îl ocolește în drum spre casă sperând să nu dea ochii cu foștii colegi din generală. Sau ceva asemănător. Oricum, privirea asupra cartierului în care locuim se schimbă odată cu trecerea timpului, deși încărcătura emoțională – fluidă la rândul ei – persistă de cele mai multe ori și ne face să vrem să spunem povești despre cum era locul cu ceva timp în urmă, jonglând cu imaginea sa din prezent.