Influențele au fost mereu acolo — cu și despre Vasile Berde Luca Ștefan

redactor: Vladimir Ciobanu  //  poze: Lightray films

PARTEA II

Chiar dacă toți actorii sunt români, Luca preferă să folosească limba engleza în filmele sale, ca acestea să ajungă cât mai ușor în toate colțurile lumii. „Mi se pare că dacă ai plasa unele povești în România, nu ar mai fi aceeași poveste. Filmele pe care le-am făcut până acum, se învârt în jurul unei idei, unui stereotip care este ironizat sau aflat într-o situație interesantă. Atunci, dacă plasezi tot scenariul în România, n-ai cum să nu bagi ‹‹românisme››, fapt ce l-ar putea limita. Prefer să las povestea generală în limba engleză pentru că este o limbă știută de tot globul și atunci cu siguranță nu sunt limitat de un loc anume”.

Continue Reading

Influențele au fost mereu acolo — cu și despre Vasile Berde Luca Ștefan

redactor: Vladimir Ciobanu  //  poze: Lightray films

PARTEA I 

Virus. Pandemie. Vaccin. Mască. Dezinfectant.  Acestea sunt principalele cuvinte de care dau când deschid orice platformă de socializare. Sunt sigur că vorbesc în numele tuturor când spun că m-am săturat de asemenea subiecte, așa că am ales să abordez unul mai îndrăgit: filmele. (Din păcate) prin intermediul aplicației Zoom, am avut ocazia de a discuta cu o persoană pasionată de acest domeniu: Vasile Berde Luca Ștefan. 

Continue Reading

Marea Britanie left the chat

redactor: Cătălina Perju //  illustrator: Sabrina Dâscă

Pentru mulți ani, Marea Britanie, în special Anglia, a fost destinația proaspeților absolvenți de liceu din România, care aspirau la o educație de top. Însă de la 1 ianuarie, această opțiune a devenit pentru mulți un impediment în  traseul lor academic. Sophie și Christie sunt două eleve de clasa a 12-a care și-au dorit experiența englezeacă la  una dintre cele mai cunoscute facultăți din lume, Oxford. Cu toate acestea, odată cu noile reguli impuse de guvernul britanic studenților din Europa și nu numai, au trebuit, ca mulți alții, să-și regândească traseul.

Continue Reading

Fac online

redactor: Cătălina Perju //  ilustrații: Iulia Hulea

Pentru Ana, Maia și Vladimir, 3 studenți în anul I, prima întâlnire cu facultatea a fost diferită. În contextul pandemic, în România nu s-au deschis facultățile, dar în Europa da, ceea ce i-a forțat pe mulți fie să iasă din zona lor de confort pentru a face mai ușoară tranziția la viața de student. Pe alții ia ajutat să-și realizeze limitele și prioritățile și să se descopere singuri, fără ajutorul familiei, pe care o vor vedea doar în vacanțe.

Continue Reading

Fata, fata, ești inocentă?

redactor: Ana Ștefănescu  //  ilustrație: Andreea Bizon

Într-o vară ne-am bătut și noi cu apă în curtea școlii. Ne duceam la baie cu sticle de jumate’, le umpleam, ne alergam unii pe alții și ne stropeam pe terenul de baschet. După ce toți eram deja fleașcă, s-a sunat de intrare. Ca o elevă model, m-am dus direct la ora de istorie. Profesorul era deja în clasă, se uita încruntat la noi și ne spunea că nu avem voie să ne batem cu apă în pauze pentru că udăm scaunele și băncile. Într-adevăr eram udă. Și în perioada lunii în care sângeram.

Continue Reading

Trimit nuduri. Rar. Cu grijă. Către cei în care am încredere.

redactor: Irina Tacu   //   ilustrație: Simina Popescu

Acest articol este republicat din DoR.

Adolescenții fac și trimit des poze nud. Cum putem vorbi mai deschis despre ele ca să prevenim abuzul?

Când Cristina și-a făcut o poză de la abdomen în jos într-o noapte de aprilie, simțea că făcea ceva interzis. Era pe Instagram cu băiatul cu care vorbea de câteva săptămâni. El îi spunea că ar vrea să-i vadă corpul, că îi e dor de pozele ei. Cristina era la laptop – terminase de câteva ore școala online –, a luat telefonul, s-a ridicat de la birou și s-a pozat în lenjeria roșie. Fața nu-i apărea.

Tot atunci a lovit din greșeală paharul de vin roșu de pe birou, care s-a vărsat pe perete. A căutat repede niște șervețele, a încercat să șteargă, dar pata a rămas, apoi a deblocat telefonul, a căutat poza și a dat send.

Continue Reading

DACĂ NU ACUM, CÂND? — de Cătălina Perju

Când am luat decizia cu Vladimir să înființăm revista, nu aveam habar cât de mult aveam să muncim, câte lacrimi vom vărsa de nervi și frustrare, cât de mult mă voi maturiza. Am 18 ani, iar in 2019 am votat pentru prima data, la prezidențiale. De atunci am simțit pe deplin că am în putere asumarea unei decizii. Am scris acest mesaj în urma unei reacții în lanț pe facebook, la poll-ul creat de Mihai Gâdea. Sunt conștientă că nu am lumea la picioare, că validarea, injuriile și reacțiile negative sunt parte din proces, dar dacă vreau ca Versus să aibă o comunitate liberă, transparentă, iar noi să creștem o dată cu revista, trebuie să începem să ne asumăm ceea ce gândim.

Vreau să lucrez într-un mediu jurnalistic liber, iar dacă asta înseamnă să încep de acum, când lumea încă e nesigură de demersul nostru, voi încerca să depun de două ori mai mult efort.

În urma emisiunii de aseară de la Antena 3 am realizat câteva lucruri:

Continue Reading

Scrisoare din izolare

redactor: Maria Blându // ilustrații: Miruna Ciolan

Scrioarea pe care urmează să o citiți aparține Mariei și a fost redactată în ultima săptămână de carantină. Esența ei rămane general valabilă, deoarece unele gânduri și frustrări acumulate în această perioadă se vor reflecta în noua noastră viață “normală”.

Continue Reading

Iubirea prin Wi-Fi

redactor: Beatrice Baciu // poză: Daria Stoide

Vreau să încep prin a mă adresa concepției greșite conform căreia vorbitul e singura cale de a comunica pe net. Din fericire, când vrei să continui o conversație cu cineva dar nu știi cum, ai la dispoziție o sumedenie de lucruri pe care vi le puteți trimite, de la melodii, poze, meme-uri, video-uri, gif-uri, stickere, articole pe care să le discutați după (ca ăsta 😉 ), până la tik tok-uri de care să râdeți împreună. 

Continue Reading

Mică introducere în cinematografia internațională pe timp de Coronavirus

redactor: Maria Munteanu // ilustrație: Denisa Hruska

Relativ recent a avut loc a 92 a gala de premiere Oscar în cadrul căreia premiul cel mare i-a fost acordat filmului Parasite ceea ce pentru mine a reprezentat o surpriză plăcută. Să văd un film străin câștigând unul dintre cele mai prestigioase premii înseamnă un pas înainte pentru cinematografia internațională (chiar dacă a fost doar o strategie a academiei de a-și arăta „deschiderea” consecințele sunt aceleași, iar premiul este bine meritat) care chiar ar trebui să primească atenția unui public mai larg. Deseori văd cum adolescenți și adulți se împotmolesc în filmele hollywoodiene și nu mai ies din aceasta sferă care, evident, oferă producții foarte bune, însă toate după un timp încep parca sa aibă un punct comun și o rețetă reciclată la nesfârșit (nu e un lucru rău, până la urma toate provin de la oameni care au împărțit același mediu și aceleași surse de inspirație din cotidian). Dacă sunteți mulțumiți cu ele puteți să vă  opriți aici, dar dacă parcă și voi ați sesizat aceste repetări, vă indemn să citiți mai departe. 

Continue Reading