redactor: Sophia Tiganas // ilustrație: Sabrina Dâscă

Am făcut tot ce se putea face, doar nu ieșit în stradă. Am scris, am urlat pe internet, am vorbit cu miniștrii la telefon și munca noastră a fost aclamată de adulți influenți din aproape orice domeniu. 

„Bravo vouă!”, ne-au zis, „Ce ne bucurăm să vedem tineri implicați!”.

Atât de tare v-ați bucurat că iată-ne un an mai târziu, o generație care zici că are flashback-uri de PTSD și prea multe momente de deja-vu care ne trimit direct în primăvara lui 2020.

redactor: Cătălina Perju // ilustrator: Silvia Niculae

Internetul nu mai este un hobby în 2021. Este o societate paralelă unde poți da sfaturi, poți cunoaște persoane și poți călători în orice loc din lume, totul în sub 10 secunde. Pentru mulți, rețelele de socializare sunt o afacere, pentru alții un mijloc de a-și lua informațiile, de a se relaxa. Cu toate acestea, de multe ori nu facem diferența, pe net, între informațiile pe care le preluăm sau le oferim ca fiind ori filtrate și corecte, ori jignitoare, dar îmbrăcate frumos. 

De câțiva ani buni, oricine deține un cont de social media a putut urmări cum mai mulți formatori de opinie sau vedete au fost cancelled din cauza unor jigniri grave făcute din lipsă de educație sau, mai rău, în urma unor acuzații grave-  cum ar fi cazul lui Harvey Weinstein. 

“Slavă glorioasei femei comuniste!”

redactor: Ioana Burcea

Feminismul socialist este un subiect pe cât de controversat, pe atât de puțin discutat. Deşi a avut un impact major în țările fostului bloc sovietic, restul lumii nu a luat contact cu el decât mult după încheierea perioadei comuniste. Trăind într-o țară care încă luptă cu moştenirea socio-culturală a secerii si ciocanului, modul în care femeia era văzută în perioada comunistă încă e relevant, atât pentru mine ca individ cât şi pentru experiența generală a fetei şi femeii într-o societate care a păstrat multe aspecte, mai mult sau mai puțin benefice, din secolul trecut.

redactor: Ioana Burcea  //   ilustrație: Andrei Ivegheş

Oricât de rău ar fi în sistemul de învățământ, probabil când ieși din el o să fie mai rău. Mai stresant, mai frustrant, mai absurd. Ce te-ai face, dacă nu ai fi deja obișnuit cu toate astea?

Hibele sistemului de învățământ românesc sunt arhicunoscute și discutate de aproape 3 decenii, însă nimic nu pare să se schimbe. Și elevii, dar și o mare dintre profesori, recunosc multele lucruri de îmbunătățit. Însă, în ciuda a cât de frustrant poate fi uneori să navighezi prin absurditățile lui, acest sistem te pregătește pentru și mai absurda viață de adult.

redactor: Ana Ștefănescu  //  ilustrație: Andreea Bizon

Într-o vară ne-am bătut și noi cu apă în curtea școlii. Ne duceam la baie cu sticle de jumate’, le umpleam, ne alergam unii pe alții și ne stropeam pe terenul de baschet. După ce toți eram deja fleașcă, s-a sunat de intrare. Ca o elevă model, m-am dus direct la ora de istorie. Profesorul era deja în clasă, se uita încruntat la noi și ne spunea că nu avem voie să ne batem cu apă în pauze pentru că udăm scaunele și băncile. Într-adevăr eram udă. Și în perioada lunii în care sângeram.

redactor: Irina Tacu   //   ilustrație: Simina Popescu

Acest articol este republicat din DoR.

Adolescenții fac și trimit des poze nud. Cum putem vorbi mai deschis despre ele ca să prevenim abuzul?

Când Cristina și-a făcut o poză de la abdomen în jos într-o noapte de aprilie, simțea că făcea ceva interzis. Era pe Instagram cu băiatul cu care vorbea de câteva săptămâni. El îi spunea că ar vrea să-i vadă corpul, că îi e dor de pozele ei. Cristina era la laptop – terminase de câteva ore școala online –, a luat telefonul, s-a ridicat de la birou și s-a pozat în lenjeria roșie. Fața nu-i apărea.

Tot atunci a lovit din greșeală paharul de vin roșu de pe birou, care s-a vărsat pe perete. A căutat repede niște șervețele, a încercat să șteargă, dar pata a rămas, apoi a deblocat telefonul, a căutat poza și a dat send.