de Vladimir Ciobanu
ilustrație de Matei Rădulescu
Dimineața, ca o floare,
Kif stă la seminare.
de Vladimir Ciobanu
ilustrație de Matei Rădulescu
Dimineața, ca o floare,
Kif stă la seminare.
text și poze: Toma Hurduc
Încep prin a-i mulțumi colegului nostru de redacție, Vlad Sabo, că m-a invitat în nenumărate grupuri anti-mască, anti-vaccin, pro-AUR, pro-Șoșoacă, pro-ști, etc. Mulțumesc!
Continuând cu seria de evenimente la modă în perioada pandemică, pe 20 martie am fost în Piața Victoriei. De ce? La fel ca acum două săptămâni: a fost „REVOLUȚIE!!!!!!!!!!!!!!!”. Pe grupurile de specialitate se anunța prezență mare, ca să ne luăm țara înapoi. S-a mobilizat lumea, din ce am auzit eu prin mulțime. Se simțea că lumea a venit mult mai hotărâtă decât la protestul din 7 martie, unde era mai multă voie bună și zbenguială. Atmosfera nu a mai fost una de duminică precum atunci. Era și normal, că doar 20 martie a picat într-o sâmbătă.
text și poze: Toma Hurduc
Weekendul trecut am fost într-o misiune de recunoaștere în parcul Izvor. Am aflat cu stupoare despre protestul anti-vaccin din 7 martie (care, cică, a fost apolitic), după ce am primit invitație (neironică) pe Facebook, de la o persoană pe care o credeam întreagă la cap, cu școală și cultură. Când am zis că acest Covid e precum traficul la volan, mă refeream că le oferă oamenilor șansa să-și arate adevărata față.
de Cătălina Perju
ilustrație de Matei Rădulescu
Cum stă pusac atentă
la fereastră, cam nervoasă,
că stăpâna o tot strigă:
„Hai la test, ce stai botoasă?”
redactor: Cătălina Perju // ilustrator: Silvia Niculae
Internetul nu mai este un hobby în 2021. Este o societate paralelă unde poți da sfaturi, poți cunoaște persoane și poți călători în orice loc din lume, totul în sub 10 secunde. Pentru mulți, rețelele de socializare sunt o afacere, pentru alții un mijloc de a-și lua informațiile, de a se relaxa. Cu toate acestea, de multe ori nu facem diferența, pe net, între informațiile pe care le preluăm sau le oferim ca fiind ori filtrate și corecte, ori jignitoare, dar îmbrăcate frumos.
De câțiva ani buni, oricine deține un cont de social media a putut urmări cum mai mulți formatori de opinie sau vedete au fost cancelled din cauza unor jigniri grave făcute din lipsă de educație sau, mai rău, în urma unor acuzații grave- cum ar fi cazul lui Harvey Weinstein.
de Ioana Danalache
ilustrație de Matei Rădulescu
Într-o dimineață, speriat si emoționat,
Oscar așteaptă să fie examinat.
De frică, nici plimbarea prin grădină
nu-l ajută să-și revină.
redactor: Vlad Sabo // sursă poze: wish.com
Cumpărături. Toată lumea le face și, mai nou, toți o fac online. Cred că suntem familiari cu marile magazine online, din țară sau afară, precum eMAG sau Amazon. Însă există un vest sălbatic al cumpărăturilor online, o zonă bizară, plină de marfă care mai de care. Sună interesant? Ești pregătit să aflii mai multe despre asta? Crezi că e vorba de Deep Web? Țeapă, vorbim de echivalentul online al Oborului, Wish, și despre cele mai dubioase produse pe care le-am putut găsi după sute de mii de ore (a se citi vreo zece) de căutări crunte. Fără să o lungesc prea tare, uite câteva chestii bizare, drăguțe sau extrem de inutile pe care îți poți arunca banii și după care să stai vreo 3 luni până vin din China.
“Slavă glorioasei femei comuniste!”
redactor: Ioana Burcea
Feminismul socialist este un subiect pe cât de controversat, pe atât de puțin discutat. Deşi a avut un impact major în țările fostului bloc sovietic, restul lumii nu a luat contact cu el decât mult după încheierea perioadei comuniste. Trăind într-o țară care încă luptă cu moştenirea socio-culturală a secerii si ciocanului, modul în care femeia era văzută în perioada comunistă încă e relevant, atât pentru mine ca individ cât şi pentru experiența generală a fetei şi femeii într-o societate care a păstrat multe aspecte, mai mult sau mai puțin benefice, din secolul trecut.
redactor: Ioana Burcea // ilustrație: Andrei Ivegheş
Oricât de rău ar fi în sistemul de învățământ, probabil când ieși din el o să fie mai rău. Mai stresant, mai frustrant, mai absurd. Ce te-ai face, dacă nu ai fi deja obișnuit cu toate astea?
Hibele sistemului de învățământ românesc sunt arhicunoscute și discutate de aproape 3 decenii, însă nimic nu pare să se schimbe. Și elevii, dar și o mare dintre profesori, recunosc multele lucruri de îmbunătățit. Însă, în ciuda a cât de frustrant poate fi uneori să navighezi prin absurditățile lui, acest sistem te pregătește pentru și mai absurda viață de adult.
redactor: Vladimir Ciobanu // poze: Lightray films
PARTEA II
Chiar dacă toți actorii sunt români, Luca preferă să folosească limba engleza în filmele sale, ca acestea să ajungă cât mai ușor în toate colțurile lumii. „Mi se pare că dacă ai plasa unele povești în România, nu ar mai fi aceeași poveste. Filmele pe care le-am făcut până acum, se învârt în jurul unei idei, unui stereotip care este ironizat sau aflat într-o situație interesantă. Atunci, dacă plasezi tot scenariul în România, n-ai cum să nu bagi ‹‹românisme››, fapt ce l-ar putea limita. Prefer să las povestea generală în limba engleză pentru că este o limbă știută de tot globul și atunci cu siguranță nu sunt limitat de un loc anume”.