redactor: Bianca Pomparău // editor: Cătălina Perju

Învățământul online a lăsat de dorit în România, însă în zonele rurale a fost aproape imposibil de susținut. Mihaela, cadru didactic la Școala Primară Cosițeni, județul Iași, a hotărât că trebuie să facă ceva pentru elevii ei, niciunul dintre aceștia neavând posibilitatea să participe la orele online. Aceasta le-a oferit smartphone-uri cu ajutorul unei campanii online, făcându-i fericiți pe micuți.

Pandemia cu care s-a confruntat și țara noastră în anii 2020-2021  nu ne-a întreabat dacă ne este bine, dacă ne este rău, sau dacă ne descurcăm… Cu atât mai mult, profesorii au fost puși în fața unor abordări complet diferite. Să fii cadru didactic nu este ușor… Însă, să fii cadru didactic pe timp de pandemie a fost extrem de dificil.

redactor: Mara-Cătălina Bălăiță // editor: Cătălina Perju

Tocmai ați ascultat un fragment din partea a doua a Concertului nr.2 pentru corn de Richard Strauss, cântată de Doris Iorga la oboi. Această secvență  face parte din solourile ei preferate și povestea pe care o aduce pe scenă este de un deosebit rafinament. Richard Strauss este considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX. A compus acest concert în timp ce locuia la Viena și a dedicat oboiului unele dintre cele mai frumoase melodii, fiind unul dintre compozitorii preferați ai lui Doris.

Am ținut neapărat să vă spun povestea din spatele acestei lucrări, deoarece împreună cu Doris am ajuns la concluzia că muzica clasică, la fel ca și arta în sine, are nevoie întotdeauna de un context. Acesta te ajută să înțelegi parcursul, dar și rolul lucrării, transpunându-te în locul autorului, înțelegându-i ideile. Astfel, totul prinde mai mult sens și vezi lucrarea cu alți ochi, sau mai bine spus, o asculți cu alte urechi.

Redactor: Mara Bălăiță // Editor: Cătălina Perju

Ajung într-un cartier liniștit pe strada Andrei Mureșan din Cluj-Napoca, înconjurat de case impunătoare ce aparțineau profesorilor universitari de pe vremea comunismului, cu copaci înfloriți la fiecare poartă, așa ca de început de aprilie. Sun la interfon la nr.1 și urc în grabă scările, șii nu am putut să nu remarc mirosul de legume la cuptor și levănțică. Doamna profesoară de balet, Angela Tecaru, îmi deschide ușa și mă îmbrățișează strâns, după care văd o siluetă dreaptă și zâmbitoare. O recunosc imediat, este Anays care stă așezată la masă, în spatele ei tronând tablouri pictate în ulei și diplome de balet înrămate, care cu siguranță au făcut înconjurul lumii. Este a doua oară când ne vedem, de data aceasta într-un mediu mai informal, în afara mediului reliefat de arta pe care o practică. Ne așezăm la masă, mâncăm și începem să povestim de-ale lumii baletului. Revederea dintre noi a fost mult așteptată, dată fiind atracția pe care o avem toate trei spre arta baletului. Începem să povestim pe nerăsuflate, înșirând nume de artiști în devenire. Aflăm repede care la ce teatru a mai intrat, cine s-a mai accidentat, ce repertoriu s-a mai adăugat la fiecare operă, după care se servește desertul.

redactor: Vladimir Ciobanu  //  poze: Lightray films

PARTEA II

Chiar dacă toți actorii sunt români, Luca preferă să folosească limba engleza în filmele sale, ca acestea să ajungă cât mai ușor în toate colțurile lumii. „Mi se pare că dacă ai plasa unele povești în România, nu ar mai fi aceeași poveste. Filmele pe care le-am făcut până acum, se învârt în jurul unei idei, unui stereotip care este ironizat sau aflat într-o situație interesantă. Atunci, dacă plasezi tot scenariul în România, n-ai cum să nu bagi ‹‹românisme››, fapt ce l-ar putea limita. Prefer să las povestea generală în limba engleză pentru că este o limbă știută de tot globul și atunci cu siguranță nu sunt limitat de un loc anume”.

redactor: Vladimir Ciobanu  //  poze: Lightray films

PARTEA I 

Virus. Pandemie. Vaccin. Mască. Dezinfectant.  Acestea sunt principalele cuvinte de care dau când deschid orice platformă de socializare. Sunt sigur că vorbesc în numele tuturor când spun că m-am săturat de asemenea subiecte, așa că am ales să abordez unul mai îndrăgit: filmele. (Din păcate) prin intermediul aplicației Zoom, am avut ocazia de a discuta cu o persoană pasionată de acest domeniu: Vasile Berde Luca Ștefan. 

redactor: Cătălina Perju //  illustrator: Sabrina Dâscă

Pentru mulți ani, Marea Britanie, în special Anglia, a fost destinația proaspeților absolvenți de liceu din România, care aspirau la o educație de top. Însă de la 1 ianuarie, această opțiune a devenit pentru mulți un impediment în  traseul lor academic. Sophie și Christie sunt două eleve de clasa a 12-a care și-au dorit experiența englezeacă la  una dintre cele mai cunoscute facultăți din lume, Oxford. Cu toate acestea, odată cu noile reguli impuse de guvernul britanic studenților din Europa și nu numai, au trebuit, ca mulți alții, să-și regândească traseul.

redactor: Cătălina Perju //  ilustrații: Iulia Hulea

Pentru Ana, Maia și Vladimir, 3 studenți în anul I, prima întâlnire cu facultatea a fost diferită. În contextul pandemic, în România nu s-au deschis facultățile, dar în Europa da, ceea ce i-a forțat pe mulți fie să iasă din zona lor de confort pentru a face mai ușoară tranziția la viața de student. Pe alții ia ajutat să-și realizeze limitele și prioritățile și să se descopere singuri, fără ajutorul familiei, pe care o vor vedea doar în vacanțe.