redactor: Oana-Maria Moldovan // editor: Carina Pepene // ilustrator: Daria Cojocaru
Dacă ai citit articolul despre influența epidemiilor, nu ar trebui să te mire faptul că acum a venit și rândul războaielor să se urce pe scena reprezentată de istoria întunecată a modei. Sau, poate că nu e întunecată, e doar istorie, în forma ei brută; e genul de istorie despre care arareori vorbim. Dar, până la urmă, cineva trebuie să o facă și pe asta.
redactor: Oana-Maria Moldovan // editor: Carina Pepene // ilustrator: Daria Cojocaru
De-a lungul istoriei, moda și epidemiile au avut un fir comun al poveștii. Aceste pandemii globale, de care tot vorbim deja de poate prea multă vreme, sunt surprinzător – sau poate că nu –strâns legate de artă, de modă, de evoluția, modernizarea și adesea chiar maturizarea creației.
„Avându-și originea în latinescul facito, însemnând literar „a crea”, termenul „fashion” a ajuns să exprime o serie de valori care includ noțiuni diverse, precum conformitatea și legăturile sociale, rebeliunea și excentricitatea, aspirațiile sociale și statutul, șarmul și seducția. Dorința de a ne îmbrăca transcede granițele istorice, culturale și geografice și, chiar dacă forma și conținutul diferă, motivația rămâne aceeași: împodobirea trupului uman ca expresie a identității.” (Moda – Istoria completa, ed. 2013, Quintessence Editions Ltd.)
redactor: Ingrid Ștefan // editor: Carina Pepene // ilustrator: Laura Rusu
„E ca și cum ai sări în apă, de pe marginea unei stânci, când ai atâtea gânduri care te țin înapoi, un mix de frică, adrenalină, dar mai ales, dorință. E fix secunda aia dinainte să intri pe scenă, când ți se înmoaie genunchii și simți că vrei să fugi. Dar toate astea se risipiesc la primul pas de dans, la căderea cortinei. E ca și cum, deodată, faci contactul cu apa și e complet liniște în sfârșit, iar tu ești într-o stare de nedescris, o stare de euforie.”
V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă în sufletul unei balerine pe scenă? În spatele tutu-ului și al machiajului perfect, se ascunde de fapt o tânără aflată la marginea unei prăpăstii, gata să sară în pași de dans direct în apă, în lumina reflectoarelor. Ea este Sabina Hultoană, în vârstă de numai 19 ani, balerină la Opera Națională Iași încă de pe băncile facultății de coregrafie.
redactor: Carina Pepene // editor: Ana Maria Savu // ilustrator: Laura Rusu
Arunci în grabă geanta de umăr pe pat. Gloss, bifat. Ochelari de tată biciclist cu lentile care greu depăşesc 1 deget, bifat. Ceva lipsește totuși… cum ai fi putut uita! Căștile – accesoriul indispensabil oricărei „it girl” care se respectă.
Fuste mini, platforme, blugi largi cu talie joasă, denim și iar denim, materiale vibrante sau sclipitoare şi accesorii kitchoase – sunt doar câteva dintre piesele de rezistență ale trendului Y2k. Bazat pe moda care domina începutul anilor 2000 și sfârşitul anilor 90′, Y2k a împânzit rapid toate rețelele de socializare și a acaparat în ultimii 2 ani feed-urile generației Z de Instagram, Tiktok sau Pinterest. Acest stil a fost popularizat de vedete precum Bella Hadid, Rihanna, sau Dua Lipa și s-a răspândit rapid datorită timpului excesiv petrecut de adolescenți pe internet. Acum, mergând mână în mâna cu ținutele bazate pe o estetică „vintage”, căştile audio se transformă treptat într-un accesoriu „must have”.
redactor: Oana-Maria Moldovan // ilustrator: Laura Rusu // editor: Carina Pepene
Pentru actori, sălile de repetiție sunt ca o a doua casă, pentru artiștii plastici, atelierele sunt de cele mai multe ori chiar la ei acasă. Marile soprane își pierd nopți și zile exersând pe o scenă fără public. Lumea artei presupune un safe space, ceva care, uneori se simte numai al tău și ai senzația că ți se scurge sufletul ori de câte ori ești departe de acel loc îngrădit cu artă și toate lucrurile care ar trebui să aibă o însemnătate estetică. Ce se întâmplă, atunci când arta pe care o realizezi este moda? Sau mai important de atât, ce se întâmplă când arta pe care o iubești atât de mult se întoarce împotriva ta doar pentru niște… centimetri?
redactor: Irina Tacu // ilustrație: Ana Maria Crețu
De fiecare dată când povestesc cum am ajuns să fac ceea ce fac, adică să fiu reporter, includ și povestea asta: pe la 10-11 ani mama m-a înscris la un curs la Palatul Copiilor din oraș, cu un nume pompos care supra-vindea ce se întâmpla acolo: Cenaclu de Ziaristică. Eram niște adolescenți cu oarecare chemări creative – unii scriam, alții desenau – care ne adunam o dată pe săptămână, sâmbăta, într-o sală dintr-o clădire cu pereți decojiți al căror singur scop părea să fie să susțină picturile, desenele și cuvintele scrise ale celorlalți copii și adolescenți care trecuseră pe acolo înaintea noastră.
redactor: Sophia Tiganas // ilustrație: Diana Marcu
În ultimii ani a devenit imposibil ca oricine să poată ignora importanța, din ce în ce mai mare, a industriei cinematografice. De exemplu, în 2018, indiferent daca îi interesa în vreun fel sau nu universul Marvel, aproape toată lumea s-a grăbit să prindă bilete la Avengers: Endgame și să fie printre primii spectatori, chiar dacă majoritatea abia știau numele tuturor personajelor. Fenomenul Endgame a adus universului MCU (Marvel Cinematic Universe) mii de noi fani de peste tot din lume, oameni care, prin intermediul filmului, au ajuns să se îndrăgostească de poveste și de cel puțin unul dintre personaje, dacă nu chiar de absolut toate. Complexitatea tuturor caracterelor și a trecutului lor este, în principal, ce a determinat atâta lume să
redactor: Sophia Tiganas // poze: Lucia Hossu-Longin, Mara Calli
După cum am spus în ultimele câteva propoziții din prima parte a articolului, trendul de “aesthetics” nu se referă la un singur stil vestimentar sau la o singură paletă de culori predominantă în profilul cuiva de Instagram. Acest trend înghite, am putea spune, atâtea categorii de oameni și de stiluri, încât există ceva pentru toată lumea.