text anonim

inerție între două bucăți de lemn el își trăia viața între raftul din stejar pe care își ținea hainele (sortate după culoare) și barul din alun lucios plin de sticle goale în lumina zilei el simțea moartea zi de zi dând cu aspiratorul curățând zațul de pe căni și ștergând praful dintre cărțile citite cu 20 de ani în urmă când încă putea citi căci pe-atunci n-avea creierul inundat de stafii între două etaje el se plimba în fiecare noapte urca treptele din piatra ca un ponei împiedicat și în loc de aer respira sughițuri se simțea ca un bukowski al vremurilor noastre dar când punea pixul pe foaie îi cădea mina și de obicei n-avea bani să își cumpere alta că era inflație și alcoolul se scumpise și oricum n-ar fi contat prea mult nici dacă avea o mină căci el nu scria între a fi scriitor și a vomita lui ii plăcea mai mult să dea votcă afară, nu sentimente între 4 pereti, 3 albi si unul multicolor dormea de obicei după-amiaza și seara înainte să plece își parfuma puloverul transpirat un puf în stanga si un puf în dreapta un puf de ck si un puf de dior pentru că dintre două femei nu știa ce să aleagă una îi dăduse atenție seara trecută a doua îi dăduse un copil neatent cu mai mult timp în urmă între două greșeli oare care-i mai bună sa trăiești sau să mori? dar de ce n-ai trăi omorându-te încet si trăgând după tine pe alții, discret

Continue Reading

Jurnalele I: Amorul

redactor:Vladimir Ciobanu  // colaj: Diana Marcu
„Jurnalele” este o poveste structurată în trei părti: Amorul, Umorul și Omorul. Mai pe scurt, o​​​​ poveste complicată cu personaje și mai complicate. Pe parcursul lecturii, se explorează complexitatea psihicului uman îmbârligat într-o idilă a confuziei.
Continue Reading

text de: Ștefan Duminică

Ce-ar fi de-ar fi sus Catalina? ar incerca Luceafarul sa urce? s-ar mai simti tot rece, muritor? i-ar mai pasa de-a ei privire dulce? s-ar face pentru ea aviator? dar ea? s-ar mai uita ea oare in jos? i s-ar aprinde aripile de foc? l-ar mai vedea ca pe un Fat-Frumos? sau azi Luceafaru-i far de noroc? de-ar fi destepti cei doi s-ar intalni in mezosfera, nu la distanta mare ca unul singur ei s-ar contopi s-ar spulbera intr-o imbratisare dar azi cei doi sunt cam orgoliosi se asteapta unul pe altul sa apara “dragostea fara efort exista”, dar sunt prosti i-a imbatat un sifilitic cu-apa chioara

Continue Reading

text anonim

Am vorbit cu luna acum 3 zile pe ceas i-am spus de tine
TU mi-a propus sa NU. mi-a mangaiat gentil palma mi-a citit
Verdictul a fost: “nu”
Ma asteptam la asta.
Nu vreau sa scriu si nu fac arta nu vreau sa creez, sa colorez.
Vreau sa vreau ce nu vreau.
Viscol de creier alergand dupa cuvinte
Cutremur ce-mi alunga gandurile negre
Totusi daca ma vede?
M-am ascuns sub bolta de frunze a unui militar ranit
A zis ca il asteapta nevasta acasa Iar eu am zambit in plin razboi si i-am dat o sansa. in luna sa te vad pe veci
Cum te arati spre soare, tu soare inima mare urla in neant nu am ales si nu am vrut tsunami, omori oameni molecule de oameni
Alearga spre salvare. imi frangi cutite in cuvinte, pare ca nu vei fi
Dar te rog! Mai stii tu,zeita? Mai stii tu,floare de soare?
Mai stii tu, pasi gri catre mine?
Te am scris pe celalalt
Eu si nu am avut un regret ca m am decupat pentru tine.
Oameni care nu si pot uita trecutul
Si voci idioate
Mi am inchis ochii
Pentru ca urla.
Continue Reading

text anonim

O constelatie… Cuvinte scrise pe o foaie, una care e pierduta in vant, mai mult sau mai putin, vibrand odata cu zgomotul serii. Dar de ce al serii? Seara e pura, neatinsa, o ascunzatoare perfecta. Are purul talent sa inveleasca sentimentele, sa le accentueze/sa le estompeze? Sa le faca reale, sincere ca noaptea insasi. Doar atunci nu ne e frica sa ni le aratam sau sa ni le insusim, sa le acceptam ca ceea ce semnifica cu adevarat. Sentimente erau cele pe care le simteam in fiecare noapte pentru tine si nu am stiut, si nu ti-am spus, si ne-am uitat. Am uitat cum sculptezi fiecare cuvant adresat mie in ceva personal, onest si pasional. Dar de ce am fost atat de concentrata pe ce spui, ce sens dai cuvintelor, in loc sa dau eu sens actiunilor necorespunzatoare cuvintelor tale uscate, fara sens si noima in timpurile noastre. Timpurile noastre de azi nu imi permit sa imi inghit in continuare naivitatea copilarasca din trecut.Un trecut intortocheat, da, dar asta nu explica impulsivitatea mea spre o simpla iubire, lunga de o noapte. Una singura si a fost de ajuns sa constientizez sentimente neintalnite in mine. M-a speriat felul in care au iesit din mine, toate deodata, nu treptat, o multitdine de constelatii iesind din mine,traversand viscerele, taind inima cu un colt de stea si iesind afara odata cu sufletul. Ti-l daruisem cadou in acea seara neinstelata. Mi-ai zis ca nu mi-ai luat nimic in schimb. L-ai pus in buzunar si l-ai uitat, cum ai facut si cu mine. O tactica bine calculata, ascunzi obiectul atat de priceput, in asa fel incat nu il mai poti gasi. Cumva nici nu l-ai cautat. Dintr-o data cerul s-a invelit cu o plasa de stele, si am privit in negru si in gol la galaxia din sufletul meu sperand ca intr-o buna seara va putea fi returnata la destinatarul initial.

Continue Reading

„Pastialte”- text anonim

Cearcăne goale și pupile umflate; sunt cu fața inexpresivă întoarsă spre tine. Știu că ești două, dar uitați-vă amândouă la mine. O pastilă două am luat, promit că au fost Nurofen și NoSpa, ho, m-am întors de la un rave aseară și am- am- ………… ok, calm. Am întrebat constant. Două pastile? Trei? Patru? 10? Aia e supradoză, sigur n-am luat atâtea, 10. Am luat 10 împreună? Auzi, dar ia-ți degetele din bretonul meu, că borăsc. Mersi, mersi. OK. De la început, bine, ok, una, doua, trei, auzi? Vezi și tu că mi-au căzut degetele, nu? Alea de la mâna de care m-ai ținut aseară, da.

Continue Reading

text anonim

Last night I walked into the bar we used to go to and your favorite band was playing. I let myself sit on a bar stool and drift away in memories. It felt like a tornado was rushing inside my brain so I closed my eyes and everything I used to love about you appeared. Your warm eyes, your cold hands but still so soft and cozy, your delicate lips, your arms which always used to protect me from the evil, your scent which reminded me of home, your way of making me feel like a princess, your fast heartbeat against my ear. Everything came back to me as the music was still playing in the background, the piano notes making my heart skip a beat. I opened my eyes and I realized how lonely I felt, how slowly time passed by and how quickly everything turned into various shades of grey. And then the music stopped and I heard footsteps. I didn’t want to look, but my eyes drifted away anyway. And there you were, holding hands with someone else, someone I couldn’t quite acknowledge as the girl who took my place. I allowed myself to take a deep glance at you – you’ve changed! You looked happier, yet your eyes didn’t shine as brightly; you were dressed neatly, but you kinda looked messy. Your smile seemed fine, but your slouchy position gave it away. Weren’t you happier? And then our eyes met, and our stares collided, turning into a powder of stars left from our constellation. Your smile faded, my heart ached. But it didn’t seem to make me feel all those things I used to feel. So I stood up, I inhaled deeply and slowly, and made my way out, our arms brushing against each other shortly, making you jump. But not making me feel anything. Why? Because I have moved on.

Continue Reading

text anonim

Am știut să te citesc în mii de feluri, să te ascult în sute, să te simt în zeci. Dar doar o dată să te iubesc.  Nu am știut să fac distincția între te iubesc pentru că vreau sau pot. Am călcat strâmb în valsul pe care îl conduceai și fără să mă prind de semne, te-ai  desprins…. în căutarea altui partener.

Continue Reading

„Scrum”- text anonim

Mă furnică pielea
Pe locurile unde m-ai atins
Mă ard buzele,
Ai luat toata culoarea din ele și acum s-au stins
Mi se tot închid ochii
La care te uitai flămând
Îmi plesnesc timpanele
De la minciunile pe care încă le aud
Mi se sparg venele colcăind de venin
De când mă alimentam în disperare
Cu fiecare “ești tot ce am pe acest pământ”
Spus fără motiv și din senin
Mi s-a golit inima de culoare
Nu mă pot întoarce în timp acum
M-ai găsit întreagă
Și m-ai lăsat scrum.
Continue Reading