Redactor: Mara Bălăiță // Editor: Cătălina Perju
Ajung într-un cartier liniștit pe strada Andrei Mureșan din Cluj-Napoca, înconjurat de case impunătoare ce aparțineau profesorilor universitari de pe vremea comunismului, cu copaci înfloriți la fiecare poartă, așa ca de început de aprilie. Sun la interfon la nr.1 și urc în grabă scările, șii nu am putut să nu remarc mirosul de legume la cuptor și levănțică. Doamna profesoară de balet, Angela Tecaru, îmi deschide ușa și mă îmbrățișează strâns, după care văd o siluetă dreaptă și zâmbitoare. O recunosc imediat, este Anays care stă așezată la masă, în spatele ei tronând tablouri pictate în ulei și diplome de balet înrămate, care cu siguranță au făcut înconjurul lumii. Este a doua oară când ne vedem, de data aceasta într-un mediu mai informal, în afara mediului reliefat de arta pe care o practică. Ne așezăm la masă, mâncăm și începem să povestim de-ale lumii baletului. Revederea dintre noi a fost mult așteptată, dată fiind atracția pe care o avem toate trei spre arta baletului. Începem să povestim pe nerăsuflate, înșirând nume de artiști în devenire. Aflăm repede care la ce teatru a mai intrat, cine s-a mai accidentat, ce repertoriu s-a mai adăugat la fiecare operă, după care se servește desertul.
Prima dată am făcut cunoștință cu Anays în Cluj după premiera spectacolului „Romeo și Julieta” unde am avut ocazia să îi urmăresc mișcările pline de grație și prezența scenică deosebită. Este o tânără balerină de 19 ani care face parte din corpul de balet al Operei Naționale Române Cluj-Napoca. Este din Constanța și a absolvit anul trecut English National Ballet School din Londra.
Anays și-a descoperit pasiunea pentru această artă la 6 ani, după care și-a continuat studiile la Colegiul Național de Artă „Regina Maria” din Constanța.
Mereu am fost copilul care a luat totul în serios și îmi vedeam mereu de treaba mea. Nu m-am dus niciodată cu ideea că o să încep ca un hobby, m-am dus și m-am ținut tare. De atunci în capul meu a fost doar balet, balet, balet.
Baletul, între artă și competiție
Pentru a se familiariza cu scena, publicul, competiția și presiunea care vin la pachet cu toate acestea, persoanele care doresc să profeseze în acest domeniu sunt încurajate să participe la cât mai multe concursuri.
Anays îmi împărtășește că pe parcursul carierei există două tipuri de balerine. Cele care rezistă sub stres și reușesc să își etaleze toate calitățile în doar 2 minute pe scenă, concurând unele cu celelalte și cele dedicate artei în sine, fără vreo miză în joc, în afară de cea a aplauzelor.
De multe ori simțeam că nu rezist sub acea presiune de concurs, dar de fiecare dată când se puneau în scenă spectacolele școlii însoțite de public și de o poveste îmi dădeam seama că îmi place ceea ce fac.
Parcursul la English National Ballet School
Parcursul lui Anays la ENB School a început în anul 2019 și a fost unul neprevăzut, considerând și acum că „ce e al al tău, e pus deoparte”. Profesoara ei din liceu a urmat școala la Moscova, pe tehnică rusească, fiind considerată mai dură decât cea englezească. Astfel, aceasta a îndrumat-o și pe Anays tot în partea aceea, începând să se pregătească în clasa a 8-a pentru audiția de la John Cranko School din Stuttgart.
S-a ținut în Catania, 2 ani la rând și în niciunul dintre aceștia nu am luat. Deja mă împăcasem cu ideea de eșec, că nu totul o să meargă din prima și aveam deja o maturitate în direcția asta. După aceea nu știu cum am văzut pe Facebook că se face un workshop pentru English National Ballet School care era fix în acea zi, fix în acel oraș. M-am gândit că nu aveam nimic de pierdut, având poantele și echipamentul la mine. M-am dus cu ideea că doar o să fac o oră de balet de dragul de a face, nu că ar fi o audiție. La final mi-au zis să rămân pentru ultima probă și mi-au spus că în două săptămâni o să primesc răspunsul pentru audiția din Londra.
Anays a dat audiția pe 16 martie la Londra unde a fost împreună cu tatăl ei. A urmat o perioadă tensionată, încărcată de emoții, Anays verificându-și mail-ul în fiecare zi. Totul a prins culoare în momentul în care a aflat că fost acceptată, dar odată cu prima ei reușită, a venit și primul obstacol…taxa de școlarizare de aproximativ 18.500 de lire, pe lângă cazare, uniformă și echipament.
Am stat cu stres până în august pentru că nu mi-aș fi permis să merg, dar am avut noroc pentru că s-au aliniat stelele pentru a-mi putea îndeplini visul și astfel am obținut o bursă.
A trecut prin câteva dificultăți de-a lungul celor 3 ani petrecuți la Londra. A plecat la 16 ani de acasă, într-un mediu în care trebuia să se descurce singură, iar în același timp să își urmeze visul. A trebuit să învețe să gătească, să se autogospodrească, să se orienteze de una singură într-un oraș capitală și să se regăsească printre străini. Au fost câteva luni dificile, dar partea frumoasă era că îi avea pe colegii ei de care se apropia din ce în ce mai mult, deoarece treceau prin aceleași experiențe.
Eram și accidentată la picior și de-abia începuse anul. Atunci e momentul în care vrei să demonstrezi ce abilități ai, să te integrezi, dar eu eram prea stresată din cauza accidentării.
După câteva luni a venit pandemia și s-a trezit din nou acasă la Constanța, de data aceasta desfășurându-și antrenamentele pe linoleumul din curte, pe Zoom.
În anul 3 mă simțeam în elementul meu, dar în același timp era și perioada în care trebuia să dau audiții pentru companii, să pregătesc examenul de final, să învăț pentru bac. A fost greu, dar a fost și frumos. Fiecare experiență m-a învățat câte ceva.
Pe parcursul istoriei baletului s-au creat anumite stereotipuri care au fost ulterior preluate de media. Acestea încadrează corpul unei balerine într-un standard al perfecțiunii, schimbările fizice normale fiind considerate anormale. Astfel, încercând să ajungi la o perfecțiune nesănătoasă îți poate fi afectat și psihicul.De exemplu, începi să sari peste mesele principale, deși efortul fizic este dublu sau te desconsideri, nedorind să te mai uiți în oglindă înainte de antrenamente. Totuși Anays este recunoscătoare pentru că a avut ocazia să urmeze o școală unde se pune accentul pe starea de bine a corpului și a minții, profesia de balerină fiind deja una destul de dificilă.
Anays consideră că ENB School a format-o nu doar ca balerină, ci și ca persoană. Pe lângă cursurile de dans clasic și contemporan, se regăseau cele de nutriție, anatomie, psihologie sau chiar well being.
Aveai un suport din partea școlii, punea accent pe meditație, pe starea de bine și pe sănătate. Terminai școala și înțelegeai ce înseamnă să fii o persoană echilibrată.
A participat în multe spectacole organizate de ENB School, printre care se numără atât cele de dans clasic cât și contemporan. Cea mai încântată a fost pentru spectacolul de absolvire când au pus în scenă baletul ei preferat, „Rhapsody” de Frederick Ashton la Peacock Theater.
A fost foarte fain că a fost invitat un profesor care lucra cu benesh notation care este ca un fel de partitură de muzică, dar pentru dans. Fiecare punctuleț sau liniuță reprezintă o mișcare a corpului. În cartea respectivă găsești până și detalii despre unde să-ți îndrepți privirea. Profesorul acesta era incredibil, lucrase cu Bolshoi, Mariinsky, American Ballet, cu Royal Ballet.
Experiența din Londra a ajutat-o să se dezvolte mult, devenind un fel de „acasă” pentru Anays.
În zilele libere mă sculam dimineața, mă urcam într-un autobuz, coboram la o stație random și lăsam ziua să mă surprindă.
Dificultățile de nutriție în rândul balerinelor…mit sau adevăr?
Se amintește deseori în media faptul că balerinele trebuie să urmeze un anumit regim alimentar pentru a se menține în formă, pe parcursul adolescenței dezvoltând diferite probleme precum anorexie sau body dysmorphia, încercând să egaleze perfecțiunea unui corp tonic și deseori fără forme.
La început Anays le lua drept exemplu pe balerinele rusoaice care își etalau corpurile scoase din cutie și astfel încerca să facă tot ce făceau ele. Din acel moment a început să mănânce cât mai puțin.
Mi-am învățat lecția, deoarece am făcut gastrită și am avut niște dureri atât de mari încât am ajuns la concluzia că mai bine mănânc pentru a menține un echilibru. Acum sunt foarte interesată de partea care ține de sănătate, de a-mi menține musculatura și de nutriție în general, pentru că îmi doresc o carieră lungă.
Prezentul la Opera Națională Cluj-Napoca
După ce a absolvit la English National Ballet School, a venit în iunie să dea audiție pentru a intra în corpul de balet al Operei Române și în același timp să își dea și Bacalaureatul. În septembrie a primit postul de colaborator, la Operă începând deja o nouă stagiune, repertoriul artistic luând-o plăcut prin surprindere.
Îmi place foarte mult repertoriul pe care îl oferă opera, adică în momentul în care o să trag linie la cariera mea o să pot spune că am dansat în spectacolul x, dar și în spectacolu y. E foarte bine pentru mine pentru că mă dezvoltă ca și artist, pentru că este o altfel de experiență cea din operă, înveți cu adevărat arta scenei. Primul meu spectacol a fost Lacul lebedelor, unul dintre cele mai dificile. Nu am putut să merg două săptămâni din cauza febrei musculare.
Producția „Romeo și Julieta” din perspectiva lui Anays
Pe Anays am urmărit-o cu fascinație pe scena Operei Române, traspunându-se cu ușurință într-unul dintre membrii familiei Capulet, pe acordurile lui Prokofiev. Atmosfera transcendentă între realitate și ficțiune, orchestra impunătoare, dar și elementele moderne care se îmbinau natural printre cele clasice au creat o ambianță perfectă atât pentru dansatori cât și pentru public.
Mi-a plăcut enorm să lucrăm la acest spectacol pentru că era ca o gură de aer liber. Trebuia să ne concentrăm pe mișcări mai naturale, mai libere, mai moderne, în stilul propriu, dar în esență să fii profesionist. Până acum toate spectacolele trebuiau să fie ca la carte, atât pe partea de miză cât și pe cea artistică. Dar acum în Romeo și Julieta aveai libertatea să te exprimi prin personaj, să te bați, să fii furios, să plângi, să țipi. Să dai drumul la artistul din tine.
În pași de dans spre viitor
Anays este o fire optimistă care muncește să ajungă printre cele mai apreciate balerine, dorindu-și să se regăsească la un moment dat cu orașul ei de suflet. Vrea să rămână la fel de conștiincioasă și perseverentă, mereu concetrându-se pe munca ei, fără a da prea multă importanță factorilor din jur. Baletul este arta care îi umple întotdeauna toate golurile și care o menține optimistă legată de viitorul ei.
Am învățat pe pielea mea în momentul în care am vrut la Stuttgart și am ajuns la English că nu se întâmplă întotdeauna cum vrei tu. Ce ți se întâmplă în final e ceea ce e menit pentru tine.
Ne uităm una la alta, zâmbind sfios. Ne ridicăm și ne îndreptăm spre stație, privind un grup de copii care dansează în jurul unei bălți de ploaie. Luăm autobuzul împreună, iar Anays coboară la stația „Teatru”. O observ printre picăturile de ploaie de pe geam cum se îndreaptă grăbită spre Operă unde o așteaptă repetițiile pentru un nou spectacol…se pune în scenă Don Quijote.