Redactor: Mara Bălăiță // Editor: Cătălina Perju

Ajung într-un cartier liniștit pe strada Andrei Mureșan din Cluj-Napoca, înconjurat de case impunătoare ce aparțineau profesorilor universitari de pe vremea comunismului, cu copaci înfloriți la fiecare poartă, așa ca de început de aprilie. Sun la interfon la nr.1 și urc în grabă scările, șii nu am putut să nu remarc mirosul de legume la cuptor și levănțică. Doamna profesoară de balet, Angela Tecaru, îmi deschide ușa și mă îmbrățișează strâns, după care văd o siluetă dreaptă și zâmbitoare. O recunosc imediat, este Anays care stă așezată la masă, în spatele ei tronând tablouri pictate în ulei și diplome de balet înrămate, care cu siguranță au făcut înconjurul lumii. Este a doua oară când ne vedem, de data aceasta într-un mediu mai informal, în afara mediului reliefat de arta pe care o practică. Ne așezăm la masă, mâncăm și începem să povestim de-ale lumii baletului. Revederea dintre noi a fost mult așteptată, dată fiind atracția pe care o avem toate trei spre arta baletului. Începem să povestim pe nerăsuflate, înșirând nume de artiști în devenire. Aflăm repede care la ce teatru a mai intrat, cine s-a mai accidentat, ce repertoriu s-a mai adăugat la fiecare operă, după care se servește desertul.