text de Dan-Bogdan Popescu // editat de Ana Maria Sav // ilustrat de Cristina Crețu
undeva în bacău unde cercurile se reunesc
la un moment dat
băile din localuri devin numere
și culorile faianței lor și toate doodle-urile
în braille devin second nature
am ales să las căcaturile
totul e ok mai bine
beri în parcuri cu leagăne
te pup pe sprânceană
și e amar fiindcă
neumarkt e bere bărbătească
și mă prefac cât mai gorilă
pe lângă ei
bărbații de pe bănci care se uită ostentativ
la noi
doi câini se ceartă
pe trotuarul spart
pipi
am văzut același om
dormind pe o bancă de 4 ani
în cartierul ăsta
middle class sunt
cosmic
nu se întrevede să putem
colocui
e o terasă pe-aici unde muncitorii beau
la pauza de masă
la mega casierii îi mustră că
sunt prăfuiți
mi-e rușine
în casă și citesc
seara îți trimit mesaj
obosit îți povestesc
plot ul adorm cu gândul la
cățeii care își fugăresc cozile
și
cercurile hipnotice
cercurile hipnotice
cercurile hipnotice
poem scris cât mă uitam la stranger things și mă gândeam la tine
m-ai pupat și avea gust de trufe
și mie nu îmi plac trufele
dar e ok că era pup de la tine
ceea ce e tare și îmi place
și aș zice la fel și cu usturoi și cu
calamar care chiar nu îmi place
unde ești
ești departe dar am luat o pizza
ca să îmi amintesc de tine
am luat mai demult o pizza la tine acasă
foarte uleioasă dar cu fistic și smântână și era
extrem de bengoasă și îmi repet
momentul ăla continuu tu
cu pizza în fața spunandu-mi poftă mare
și lumina hotei care îți face fața roșie
ca și cum te-ai rușina că mănânci pizza asta
super gustoasă
e inutil să îmi amintesc de tine prin mâncăruri
ceva proustian și stupid
vreau apropierea directă
lipsa contactului virtual
e cea mai frumoasă
uneori vreau să arunc tot pe geam
stau la etajul 4
într-un bloc urât
dar in care mă simt acasă
cum pot distruge raporturile de ierarhie
nu se poate zic
sunt bărbat și cineva
trebuie să mă distrugă pe mine
asta e ce îmi place
sunt băiat și trebuie să
fiu conștient de sine
de rolul meu în societate
mai bine e să taci frate
să lași pe alții să
își spună discursurile
revoluția nu se face cu alt
băiat cis alb eu revoluționez
cum se poate mânca un pringle
cu brânză de capră și mărar
rockstar made
mă gândesc
că toți suntem
plastilină
natura spune trebuie sa procreăm
eu spun trebuie să ne distram și să
ascultam muzică până ne bubuie sinusurile
în cluburile cele mai de căcat
unde cei mai îngâmfați oameni te trag de tricou
să vadă dacă are eticheta de la firmă
în clubul ăla am făcut pipi lângă tugay
din grupul muzical alex și tugay tugay și alex
și s-a spălat cel puțin un minut pe mâini
ceea ce mi s-a părut foarte ok și sănătos mai ales
că s-a spălat și pe dosul palmei cu mult săpun și
apoi pe fața
cred că avea emoții și he was hyping himself up în oglindă
și voiam să îi spun în momentul ăla tugay chill vei fi super dar îmi era rușine și
atunci știam că va fi un set bun
mă gândesc că toți suntem plastilină nu mă frământa
sunt un blob
și tu ești bloaba mea
unde se întâlnesc identitățile noastre în mânuțele strânse sau în traume
în cluburi sau în canapele extensibile
care scârțâie la fiecare mișcare
pretutindeni luăm formele noastre gingașe
și ne unim inimile nu există judecată aici
e vremea să schimbăm foaia să
acceptăm identitățile noastre marginale
și să spunem nu golului dinăuntrul nostru și
lipsei de iubire