text de: Andreea Denisa Ciobanu // editat de: Ana-Maria Sava // ilustrat de: Sabrina Dâscă
1
când ești în brațele altcuiva,
corpul meu se agită, aproape că plânge.
i s-a furat locuința
iar tu te amăgești prin scări de bloc,
printre trupuri reci și abandonate
în timp ce vinul intră în hipotermia corpului
străpuns de realitate.
2
mama poeziei mele
este Lena
și tare mi-e că am să o
dezamăgesc,
ea scrie din trăiri cu durere,
despică tot ce-i mai rău și
îmi dă iubirea rămasă.
la masă mă hrănește cu alinturi,
unde îmbrățișările sunt dulci & cu gust de crăciun,
iar ea îmi mângâie toate rănile de pe suflet
și mă sărută la final de vers,
în timp ce manuscrisul ei mă călăuzește toată noaptea.
3
faptul că sufăr poate mă face o poetă mai bună,
sau una mai proastă, lipsită de gust;
oricare ar fi, simt cum sângerez pe dinăuntru
și nu pot face nimic.
nu pot, a devenit sinonim pentru
sunt o ratată vă rog să vă îndepărtați
astfel e vizibil că sunt bipolară
și mănânc scrum pe pâine și-mi torn gin,
nu mă interesează că provoc suferință sau haos,
nu toată lumea poate să fie fericită, nu toată lumea
vrea binele celorlalți.