Poem

text de: Mihai Bârlădeanu // editat de: Ana-Maria Sava // ilustrație de: Cristina Crețu

 

Seara vine, întunericul se lasă

Și-n ale tale brațe calde să m-afund aș vrea.

În liniștea mormântală din patul tău străin să mă înec,

Să vegheze asupra noastră lumina unui singur bec.

Pâlpâind tainic în al nopții mister, lumina întreruptă de la parter.

 

Dar toate astea-s acum doar în mintea mea,

Și se poate citi supărarea doar în privirea

Pe care și acum o am pe al meu chip obosit,

Sluțit de atâtea nopți albe, nopți în care nu am dormit.

 

Te-aș iubi încă o viață fără greșeli

Să îți demonstrez că pot iubi perfect, fără să te înșeli.

Și-n ale tale brațe moi să mă arunc aș vrea,

Doar în ale tale brațe, of, frumoasa mea.

 

You may also like