poezii de: Ema Berzeva // editate de: Ana-Maria Sava // ilustrații de: Cristina Crețu
1
Granny cocoțată-n vârf de scară
“Viața e o scară, maică,
cu 2 picioare
urci pân’ pe la 40 de ani
apoi începi să cobori,
și tot cobori, maică,
și tot cobori… “
Și odată cu cianoticul discurs
bunicuța aluneca în pământ
până la gât
încercând să-și arunce boala
și regretul peste ultima treaptă.
Mama ei de /bip/
Și-a umplut mintea
cu scurgeri de canalizare
deschise.
Înțeleg
și nu mă întreb de ce.
Așa că iartă-mă, maică,
Îți refuz înțelepciunea.
Nu-s arogantă.
Cunosc doar un alt tip de granny.
Granny asta
tot urcă de pe la 40 de ani,
își tot adaugă trepte
ba pictate, scrise,
ba combinate,
proiectate,
și tot acolo sus e.
O să coboare ea odată.
Și atunci își va arunca doar cadavrul
fără cuvânt și culoare.
Pe astea le veți găsi
atârnate de scară.
Mămucă, tu știi că
puterea psihicului uman
are ca unitate de măsură
o granny cocoțată-n vârf de scară?!
2
Privesc lung chitara și pe tine.
FaDoSolReLaMiSi
SiMiL
aReSolDoFa
Și tu te-arunci în muzică
cum se aruncă pușcăriașul pe porți
spre libertate.
Când mă va roade-un dor după esență,
Am să gândesc că muzica ia forma
unui om pragmatic
după gardă,
în Sinaia,
cu haine ude,
ochi obosiți
și pană-n portofel.
Și-am să zâmbesc.
Hi
Oare tu știi de ce au gamele nevoie de armură?!
3
Într-un subsol catacombic,
cu rezidenți ce-și fumează plămânii în camera de 2/2 cu tuburile scurgerilor de wc fixate în colțuri,
respir degeaba.
Mă înec în fumul lor psihic
ce îmi perforează pulmonul stâng.
Da, ăla stâng.
Îmi apasă pe ventriculi
și nu îmi pasă că nu simt nimic.
Fast forward în Straja.
Mă arunc în zăpadă
prind apusul, stelele și luna
în fracțiuni
și timpul se dilată
Îi inspir pe ei.
Pe toți
omuleții ce mi-au trecut prin viață,
mi-au suturat, la schimb,
părți din ei
și m-au schimbat.
Ne-am plimbat pe străzi noaptea,
am fotografiat pitici și bulgări în viteză
am plâns în fața Schitului și am plecat.
Frankensteinii din 2020
Noi ne avem în segmente de suflet!
Rewind în camera de 2/2 – delete.
4
În noaptea asta din zi
se calcă inimă
pe inimă,
picioare pun piedici
altor picioare,
frustrați de frustrare
cuvintele zboară
ca ținte în coaste.
Iar parcă în colțuri
o lumină slab filifoarmă
acoperă-un
sindrom hemoragic ocult.
Probabil e-n comă iubirea
de oameni
Sau poate-a murit iubirea de sine.
Cineva să-aprindă un bec!
Un ochi c-un alt ochi să se vadă
ca într-o oglindă.