Grupaj de poeme

poezii de: Ema Berzeva // editate de: Ana-Maria Sava // ilustrații de: Cristina Crețu 

 

1

Granny cocoțată-n vârf de scară 

 

“Viața e o scară, maică,

cu 2 picioare

urci pân’ pe la 40 de ani

apoi începi să cobori,

și tot cobori, maică,

și tot cobori… “ 

Și odată cu cianoticul discurs

bunicuța aluneca în pământ 

până la gât

încercând să-și arunce boala

și regretul peste ultima treaptă. 

 

Mama ei de /bip/

Și-a umplut mintea

cu scurgeri de canalizare

deschise.

 

Înțeleg

și nu mă întreb de ce.

Așa că iartă-mă, maică, 

Îți refuz înțelepciunea. 

 

Nu-s arogantă.

Cunosc doar un alt tip de granny.

Granny asta

tot urcă de pe la 40 de ani,

își tot adaugă trepte

ba pictate, scrise,

ba combinate, 

proiectate,

și tot acolo sus e.

 

O să coboare ea odată.

Și atunci își va arunca doar cadavrul 

fără cuvânt și culoare.

Pe astea le veți găsi

atârnate de scară.

 

Mămucă, tu știi că 

puterea psihicului uman

are ca unitate de măsură

o granny cocoțată-n vârf de scară?!

 

2

Privesc lung chitara și pe tine.

FaDoSolReLaMiSi

SiMiL

aReSolDoFa

Și tu te-arunci în muzică 

cum se aruncă pușcăriașul pe porți

spre libertate.

 

Când mă va roade-un dor după esență, 

Am să gândesc că muzica ia forma

unui om pragmatic

după gardă,

în Sinaia, 

cu haine ude, 

ochi obosiți

și pană-n portofel.

Și-am să zâmbesc.

Hi 

Oare tu știi de ce au gamele nevoie de armură?!

 

3

Într-un subsol catacombic, 

cu rezidenți ce-și fumează plămânii în camera de 2/2 cu tuburile scurgerilor de wc fixate în colțuri,

respir degeaba.

 

Mă înec în fumul lor psihic

ce îmi perforează pulmonul stâng.

Da, ăla stâng. 

Îmi apasă pe ventriculi

și nu îmi pasă că nu simt nimic.

 

Fast forward în Straja. 

Mă arunc în zăpadă

prind apusul, stelele și luna

în fracțiuni

și timpul se dilată 

 

Îi inspir pe ei. 

Pe toți

omuleții ce mi-au trecut prin viață,

mi-au suturat, la schimb, 

părți din ei 

și m-au schimbat.

Ne-am plimbat pe străzi noaptea,

am fotografiat  pitici și bulgări în viteză 

am plâns în fața Schitului și am plecat.

Frankensteinii din 2020

Noi ne avem în segmente de suflet!

 

Rewind în camera de 2/2 – delete.

 

4

În noaptea asta din zi

se calcă inimă 

pe inimă,

picioare pun piedici

altor picioare,

frustrați de frustrare 

cuvintele zboară

ca ținte în coaste.

Iar parcă în colțuri

o lumină slab filifoarmă

acoperă-un

sindrom hemoragic ocult.

 

Probabil e-n comă iubirea

de oameni

Sau poate-a murit iubirea de sine.

 

Cineva să-aprindă un bec!

Un ochi c-un alt ochi să se vadă

ca într-o oglindă.

 

You may also like