text de: Mara Cioroianu // editat de: Ana Maria Sava // ilustrat de: Erika Nagy
1.
câtă limită de binefacere are psihicul uman și cât bine ajunge să facă
numărul aprox de celule moarte
pe care le depun pe trotuar
de fiecare dată când mă dezechilibrez deshidratată
ce-mi plac momentele când încetezi și eu am speranța că mă voi izola.
cât de intens se simte dezechilibrul impus merg în escapade cu oameni pe care n-o să ajung să-i mai văd nu sunt pentru oameni îmi zicea un fost amic fac înconjurul lumii ca să mă simt înconjurat de lucruri
dimineața mă judecă ei până să nu mă judec eu și încerc să aleg pentru mine
distracția silențioasă din mușchi
splendidă și mai puțin acută
ce putere e în persoana care mă animează și reușește să mă vadă gâfâind
cum îmi vin tricourile albastre albe neutre
lucrurile ce se simt și nu se văd (ce vitamine străvezii merg să fie luate cu cofeină)
cât de frumoasă trebuie să fiu ca să mă simt frumoasă?
am mai puțin outline când încerc să dau mai multă formă pe o distanță în care mă joc
urbanul cu identități-spasme hublouri în beculețe fiecare bloc de patru etaje încă-mi doresc un binoclu de ziua mea și o glumă de digerat mai bine
cât e remușcare și cât mă plimb din nevoie la fiecare închidere mă deschid și până și idealizarea e un proces dureros
nu mai avem timp de corpuri și asta mă copleșește
2.
performanță-
mă țin de cuvânt
nu mai disociez nu mai sabotez deliberat parteneriatul
nu tu intrigi, nu tu izolare perfectă
am vrut conversație și am primit loialitate
mișcarea materializată-
ceva pe care să alunec zdravăn
un domeniu hibrid
nu sunt aici pentru distragere m-am distrat destul pe fugă
noi doi în pauze neoficiale noi doi făcând sex
ceva în care nimic nu precede ceva virtual
și candoarea jocului vine de la sine
ce tip de pragmatism folosesc eu în constrângeri? cu ce aesthetic îți îmbrăcai tu păpușile? cât îți ia să te piepteni? cât a trecut de când ai fost ultima dată în vizorul jocului?
trec pe lângă găleți cu smoală și după-i amfiteatrul în care mă descălțasem când am făcut amândoi lip-sync și ne-am retras mâinile din spațiul unde insectele încă ni se urcau pe unghii ne credem telepatici toate dățile în care zicem că ne descurcăm urc nouă etaje să duc întreținerea cobor trei până la locuința lui mami și lui tati
mi-au plăcut anii în dizgrație
când eram aproape cea mai similară
cu cea mai de departe față
și făceam înconjurul lucrurilor
corpul meu la eforturi uniforme se retrage
mă țin după el mă împerechez diminețile când soarele e gri și când se enervează lumea mai greu
sunt acolo
un superb corp înghesuit lângă teritoriu pregătită să înlocuiesc ce-mi seamănă
încă simt nostalgii pe care le evitasem cu succes pupilele dilatate sunt încredere și mă laud pe țărmul monden
dacă cineva te întreabă durează cât răspunzi dintr-o direcție
jocul stagnează și se adaptează
vreau să fiu pe plajă dar să nu bată soarele
poate câteva origamiuri mileniale de căldură electrică
în șanțuri de nisip
până la urmă
sunt o fire responsabilă
în sensul că-i fac pe alții responsabili de mine
3.
mușchii plutitori plutesc mai holografic de la stânga la dreapta
mă îndrept spre ieșirea din templu și intru la terapie
psihologul îmi zice că mă implic
nu știm încă în ce
și desigur asta afectează insulta adusă corpului
corpul ca puterea lui să se ajusteze în putere
sunt nesigură alteori
deseori comprim sentimentul până la minimalism
până la biologie
dinamica aerată în orele dificile separarea pe bancă
așteptând uberul să vină să te ia
grupuri grațioase fiindcă îmi place să mă pregătesc prin parcări pentru ce-i mai rău
un alt fost amic îmi zicea nu mai e nevoie de frumusețe acum putem estetiza și răul
prietenilor comuni îți dau expose și revin în aceeași formă organică la festival
glorie entuziasmului cu care discut despre experiențe
pentru unele îmi dreg vocea mai sesizabil
întrebările de baraj în relații
sunt mecanism de apărare un fel de autoapărare atentă
ce ocolește nirvana
și viziunea unei bunăstări mă neliniștește dar mă gândesc că așa arată afecțiunea
ceva pe care execut garantat chiar și-n derivă