Tulburările mintale nu sunt adjective!

redactor: Ana Corciu // ilustrator: Ștefania Constantinescu // editor: Găinușă Irina-Adelina

Luni dimineața am prostul obicei să întârzii la prima oră. Poate din cauza faptului că e luni și îmi e greu să mă desprind de weekend-ul care tocmai a trecut sau poate pentru că pur și simplu nu vreau să o văd pe profa timp de 50 de minute întregi, așa că fur din ele cât pot. Oricum ar fi, în această luni, cu precădere, întâmplarea a fost că am ajuns la școală devreme, cel puțin destul de devreme încât să surprind o conversație destul de interesantă. Două dintre colegele mele păreau că se ceartă, când una dintre ele a țipat la cealaltă o frază care mi-a atras atenția: „Hai, nu te mai gândi la el, nu vezi că ești ca depresivii ăia?” Oricât de șocată aș fi fost de replica destul de prost gândită și fără prea multă relevanță, n-am putut să nu-mi îndrept privirea către prietena mea cea mai bună, pentru care știam că ultimele luni fuseseră un chin, și care în fiecare zi se confrunta cu depresia. Pe fața ei nu am zărit nicio încrețire a frunții sau arcuire a sprâncenelor, însă n-am putut să nu mă întreb cum a făcut-o să se simtă o astfel de afirmație atât de nepotrivită. Oare colegele mele care se certau în continuare aveau vreo idee despre cum e să suferi așa cum o fac cei pe care ele îi numiseră „depresivi”? Oare și-au pus problema cum este să fii cu adevărat în pantofii cuiva care se luptă cu o tulburare de felul acesta, în fiecare moment al vieții?

O săptămână mai târziu, încă îngândurată în urma evenimentului, am început să aud fraze de genul acesta peste tot. În autobuz, un grup de tineri  glumeau pe seama altui prieten din grup, care a zis că se teme să nu învețe pentru lecția de a doua zi, în ciuda faptului că era deja asigurat cu două note, iar unul dintre ei a zis: „Lasă-l bă, că are PTSD din a noua, mai știți?”. Pe terenul de sport de la școală am auzit fără să vreau discuția dintre două fete, în care una dintre ele a spus cu o nonșalanță care era în dezacord cu vorbele pe care tocmai le scotea pe gură: „Săptămâna viitoare avem 3 teste, cred că o să mă sinucid”. Am început să aud fraze de felul ăsta chiar și la prietenii mei apropiați, atunci când colega mea de bancă a observat că prietenul ei nu suporta să aibă mesaje nedeschise pe Instagram și l-a lovit cu replica: „Doamne, ești atât de OCD”.

Oricât de conștientă aș fi fost de faptul că majoritatea persoanelor nu fac astfel de afirmații cu scopul de a răni oamenii sau de a lua în derâdere diagnostice cât se poate de serioase, nu puteam să nu mă simt inconfortabil și chiar înfuriată de sintagmele atât de greșit folosite în viața de zi cu zi. De fapt, sunt sigură că și eu, și poate chiar și tu, am făcut astfel de greșeli, folosind termenii tulburărilor mintale în situații banale.

Tulburările de sănătate mintală se referă la perturbări ce pot afecta starea, gândirea sau acțiunile unei persoane. Foarte mulți oameni se confruntă cu îngrijorări legate de sănătatea lor mintală, dar o astfel de grijă se transformă într-o tulburare atunci când aceste semne și simptome duc la stres frecvent și le afectează abilitatea de a funcționa. Tulburările mintale sunt greu de controlat și îi pot face pe oameni să se simtă groaznic, interferând cu viața lor de zi cu zi, dar și cu relațiile lor cu ceilalți. Îngrijorată de aceste cuvinte folosite neatent, pe negândite și deranjante pentru cei care se confruntă într-adevăr cu aceste probleme, am decis să mă documentez și să scriu acest articol, care se bazează pe înțelegerea acestor diagnostice.

E important să ne oprim puțin și să conștientizăm că denumirile acestor tulburări mintale nu pot fi aruncate nonșalant și plasate în discuțiile noastre de zi cu zi ca simple adjective. Felul în care acestea s-au integrat în vorbirea noastră zilnică ar trebui să ne dea de gândit.

Ce? Dăm test la mate??? Vai, mă ia cu anxietate

Anxietatea este o emoție normală. Este modalitatea creierului tău de a te atenționa atunci când este încărcat cu prea mult stres sau când simte un pericol. Fie că vorbim despre un test la matematică, fie că e cazul unui carusel ce pare ușor înfricoșător, anxietatea este acolo ca un gardian care ne protejează, fără să poată conștientiza ce este cu adevărat pericol și ce nu. Dar ce fac aceste îngrijorări să devină cu adevărat o tulburare? Un astfel de diagnostic apare atunci când persoana în cauză se simte copleșită de teama care pune stăpânire pe ea în mod constant și pe care foarte greu o poate ține în frâu.

Cineva care se confruntă cu o astfel de tulburare preferă să evite spațiile precum școala, locul de muncă sau situațiile sociale, pentru a nu se pune în pericol. Perturbările anxioase exagerează pericolul real și pot persista de-a lungul unor perioade îndelungate de timp. Anxietatea poate lua multe forme, pe lângă diagnosticul tulburării de anxietate generalizată. Câteva exemple ar fi: anxietate socială, tulburare de panică, fobii, tulburare obsesiv-compulsivă sau chiar tulburare post-traumatică.

Tulburarea anxioasă este mai mult decât frica față de o prezentare pe care trebuie să o ții sau un interviu de angajare. E o frică constantă, ce însoțește anumite ipostaze și situații din viața persoanei diagnosticate cu aceasta.

„M-am certat cu prietena mea, sunt în depresie de câteva zile.”

Utilizarea greșită a termenului „depresie” este factorul principal care m-a determinat să scriu acest articol. De multe ori, spunem că o carte sau un film, un conflict sau chiar un refuz  „ne-a băgat în depresie”. Însă depresia este unul dintre cumplitele bagaje pe care mulți oameni sunt nevoiți să le ducă în calătoria lor prin viață; fie că vorbim despre persoane care aleg să vorbească deschis despre asta, fie că vorbim despre oamenii care aleg să păstreze tăcerea. Fie că vorbim despre oamenii care se tratează sau despre cei care aleg să nu o facă, depresia este la fel de înfricoșătoare și periculoasă, lăsând în urmă răni care se vindecă foarte greu.

Depresia este caracterizată prin emoții negative, tristețe constantă și lipsa interesului față de propria viață. La fel ca anxietatea, toți putem trece prin perioade în care ne simțim triști din cauza anumitor evenimente din viața noastră. Dar atunci când trec săptămâni sau luni în care te simți fără speranță, de parcă nimic nu te mai poate ajuta să treci de aceste sentimente și poate chiar te simți lipsit de rost, iar lucrurile se complică și îți este afectată viața, cu siguranță vorbim despre ceva mai mult decât tristețe.

Persoanele afectate de depresie se pot confrunta cu lipsa de energie si de motivație, cu sentimente de vină, lipsă de interes pentru lucruri care, cândva, îi făceau fericiți și multe altele. Consecințele unei astfel de probleme pot fi grave, de aceea este important să ne gândim de două ori înainte să folosim acest termen în situații nepotrivite.

Mama mă pune să fac curat în camera mea în fiecare zi, e foarte OCD câteodată, jur”

Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) este de foarte multe ori prost folosită în fraze, chiar dacă mulți oameni nu înțeleg în ce constă cu adevărat. OCD se bazează pe două noțiuni: obsesia un gând/o idee sau o senzație repetată, nedorită și, de multe ori, fără logică, care pare că poate fi satisfăcută doar printr-o compulsie – o acțiune care îi dă persoanei impresia că o va ajuta să scape de gândul obsesiv și de anxietatea care vine cu acesta. Persoanele care se confruntă cu OCD pot fi conștiente de faptul că gândurile lor nu sunt întemeiate, însă acestea le creează o anxietate foarte mare dacă nu îndeplinesc compulsia asociată cu această idee, crezând că doar astfel pot scăpa. De multe ori, după realizarea compulsiei, ideea reapare, așa că persoana se învârte într-un cerc vicios. Este foarte greu să controlezi obsesiile compulsive, această tulburare convingându-te că nu ai cum să scapi de gândul care tot apare fără a acționa asupra lui.

OCD se poate manifesta în foarte multe moduri, diferite de la o persoană la alta, dar cele mai cunoscute sunt: verificarea, frica de contaminare, obsesia asupra simetriei și a ordinii sau gândurile intruzive. Toate aceste obsesii afectează viața zilnică a unei persoane, unele dintre ele ocupând o mare parte din ziua unui om.

În mod evident, toți avem mici detalii la care suntem atenți, dar asta nu înseamnă că toți avem OCD. Majoritatea oamenilor sunt ușor îngrijorați în fața întrebării „Oare am încuiat ușa?” sau poate simt nevoia imediată să se spele pe mâini odată ce intră în casă, însă aceste lucruri nu pot fi considerate factori care diagnostichează o persoană cu o astfel de tulburare.

„Nu știu de ce te porți așa, ești tare bipolar!”

Tulburarea bipolară se caracterizează prin schimbarea bruscă a stării unei persoane, de obicei dintr-una foarte, foarte bună, precum entuziasmul și fericirea, într-o stare de tristețe acută și disperare. Ele se pot confrunta și cu probleme cu somnul, energia, gândirea sau chiar cu probleme de comportament. Persoanele diagnosticate cu bipolaritate se confruntă cu aceste diferențe mari în cadrul stării lor emoționale, care sunt văzute ca niște „poli” cât se poate de opuși, de aici venind și numele tulburării.

Perioada de încredere și entuziasm extrem este numită „perioada maniacală”, care poate să ducă la decizii impulsive și, de multe ori, cei aflați în perioada aceasta pot suferi iluzii și halucinații. Perioada mixtă, cea care se află între cei doi poli, este caracterizată ca o perioadă maniacală ținută în frâu, fără apariția halucinațiilor și a iluziilor. Reversul medaliei se manifestă sub forma perioadei de depresie, ale cărei simptome coincid cu cele ale unei depresii clinice.

Cred că, odată cu această explicație, este destul de clar și faptul că o schimbare în atitudinea cuiva față de tine sau în cazul unei alegeri nu face persoana respectivă bipolară.

„De ce nu poți să stai locului? Ai ADHD?”

Această tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate este cunoscută de multe ori drept „Ia uite, copilul ăsta are atât de multă energie, e de necontrolat!”.

De câte ori nu am auzit acest termen în raport cu un copil foarte vioi sau chiar cu un adult care are probleme în a se concentra pe anumite lucruri. Chiar dacă sunt simptome comune ale acestei tulburări de neurodezvoltare, nu sunt de ajuns pentru a diagnostica o persoană. Toți copiii au în natura lor această energie fără margini, care câteodată îi disperă pe adulți. Dar o persoană care se confruntă cu ADHD înseamnă cineva care se confruntă cu aceste simptome în fiecare zi și, de cele mai multe ori, de la o vârstă fragedă. Aceasta are de-a face, pe lângă dificultatea de concentrare, și cu lipsa organizării în viața sa, superficialitatea, neglijența sau chiar cu o stare permanentă de agitație și impulsivitate. Majoritatea simptomelor pot fi observate chiar înaintea împlinirii vârstei de 12 ani. Așa că, atunci când vezi că un coleg de muncă nu poate sta locului și are prea multă energie, nu înseamnă neapărat că se confruntă cu ADHD.

 

 

Sănătatea mintală încă este, din păcate, un subiect sensibil în societatea noastră, ceea ce îi face pe oameni să creadă că nu pot să ceară ajutor sau să vorbească despre ceea ce li se întâmplă. Frica de a fi judecat și privit diferit împiedică mulți oameni să conștientizeze că au nevoie de ajutor specializat. Bineînțeles, alți factori, precum gândirea închisă a adulților în legătură cu aceste subiecte sau comentariile de genul „Cum adică ai depresie? Toată lumea se simte tristă din când în când” pot afecta serios starea unei persoane. Din acest motiv, cred că mulți se tem să vorbească despre ceea ce simt în mod direct, așa că poate folosesc umorul să își exteriorizeze sentimentele. De aceea nu poți spune în mod sigur dacă o persoană chiar se confruntă cu o tulburare mintală sau nu. Ce poți să faci însă este să încerci să te gândești de două ori înainte să faci o remarcă ce poate fi nepotrivită, și când folosești termeni cât se poate de serioși în glume sau în diferite afirmații.

 

Consecința acestei nonșalanțe în fața termenilor legați de sănătatea mintală poate, în timp, să diminueze gravitatea înțelesurilor acestora. Când folosim tulburările mintale pe post de adjective nu facem decât să micșorăm importanța sentimentelor ce fac parte din existența cuiva. Așa că poate face o mare diferență să ne gândim de două ori la ceea ce spunem. Îți poate lua doar câteva secunde să găsești o altă exprimare din vocabularul bogat cu care ești înzestrat, dar poate face o diferență foarte mare pentru cei din jurul tău. Așa că puțină înțelegere și conștientizare din partea ta poate fi mai importantă decât ai crede vreodată.

 

Surse:

https://e-psihiatrie.ro/resurse-pentru-public/tulburarile-de-sanatate-mintala/

https://www.webmd.com/mental-health/default.htm

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published.