redactor: Daria Ancuța // ilustrații: Sabrina Dâscă
Coordonatele spațiale: Pavilionul Expozițional din Constanța, cel mai mare centru de vaccinare din județ
Coordonatele temporale: ora 8:00 dimineața (aprilie 2021)
Personajele: eu și o coadă interminabilă de oameni, toți pregătiți să ni se administreze vaccinul
Costume: obligatoriu un tricou sau o bluză largă, căreia i se pot ridica mânecile
Elementele de decor: o ambulanță în stand-by pentru orice fel de urgențe, o parcare arhiplină cu mașini
Elementele de recuzită: buletinul într-o mână, chestionarul de triaj în cealaltă
Mă opresc din obișnuitul scroll pe feed-ul de Instagram pentru că șirul de oameni din fața mea înaintează. Ușile centrului de vaccinare se deschid și câțiva oameni pășesc înăuntru. Am ajuns mai devreme decât ora stabilită, crezând că așa voi evita statul la coadă. M-am înșelat. Realizez că toată lumea de aici s-a gândit la exact același lucru. Privind însă în jur, observ rapid că sunt singura persoană de vârsta mea de acolo. Improbabil, nu? Mai arunc o privire în jur – bătrâni și bătrâne, soți și soții, dar nicio urmă de adolescenți.
O căutare pe Google îmi spune că doar 6,4% din tinerii cu vârste între 16 și 19 ani au primit până acum cel puțin o doză de vaccin. Procentul relativ mic se poate explica prin faptul că vaccinarea pentru categoria noastră de vârstă a început mai târziu față de celelalte etape. De asemenea, aprobarea anumitor vaccinuri pentru această categorie a durat mai mult decât pentru restul grupelor de vârstă.
De aceea, am vrut să aflu poveștile câtorva adolescenți care au ales să se imunizeze – factorii care le-au influențat alegerea, cum a arătat pentru ei experiența vaccinării, reacțiile primite din partea părinților, dar și atitudinea lor în ceea ce privește viitorul.
Actul I – De ce ai ales să te vaccinezi?
Actul al II-lea – Cum au reacționat ai tăi când le-ai spus că vrei să te vaccinezi?
Actul al III-lea – Cum a arătat experiența vaccinării pentru tine?
Actul IV – Exercițiu de imaginație – What’s next?
Să presupunem că la vară, festivalurile de muzică/film/teatru/mâncare (și orice alte lucruri care merită festivaluri) se organizează din nou în format fizic. Pornind de la acest scenariu ipotetic, s-au născut discuții despre comportamentul nostru în locuri aglomerate (deși suntem vaccinați, știm că pandemia încă există), despre renunțarea la obiceiurile din pandemie și, nu în ultimul rând, despre primul outfit de festival.
Tinerii cu care am stat de vorbă reprezintă, în continuare, o minoritate. Printre noi, există un mare procent de adolescenți care sunt sceptici sau care refuză vaccinarea fie de teama riscurilor pe care aceasta le impune, fie din lipsa de informare sau din convingerea că organismul lor poate lupta singur cu virusul. În unele cazuri, influența părinților poate deveni un factor decisiv în alegerea copiilor. Totuși, există și excepții – tineri care au curajul să facă propriile alegeri, chiar dacă aceste alegeri nu sunt aprobate de familiile lor. Pentru Bogdan (20 de ani), vaccinarea are o poveste aparte – „Am încercat de la începutul etapei a III-a să prind loc în unul dintre centrele de vaccinare. După o lună de așteptare, am reușit să mă programez la un centru nou deschis în județul Giurgiu. Părinții mei nu au fost de acord și nici nu știu că m-am vaccinat. Sunt genul de persoane care ascultă orice informație și o iau de bună, fără să cerceteze”.
În mărturiile lor, tinerii vorbesc despre frică, despre nesiguranță și despre incertitudinea pe care pandemia a provocat-o în viețile noastre. Însă, puse cap la cap, toate aceste dialoguri au ceva în comun – speranța lor că vaccinul este primul pas spre revenirea la normalitate, deși suntem cu toții conștienți că această normalitate nu v-a mai arăta nicidecum ca înainte.