text și ilustrații: Daria Stanciu
După o zi obositoare la școală, ce ar putea fi mai frumos decât somnul de prânz? Bineînțeles, aceasta era o rutină înainte de ziua de 9 martie 2020. Neștiutori, am sărit cu capul înainte într-un eveniment ce avea să marcheze întreaga lume și, inevitabil, istoria.
Ora 14:00. Liniștea de dinaintea furtunii. Așteptam începerea știrilor, sperând (doamne ajută) că ceea ce ne-au spus profesorii astăzi se va adeveri: o săptămână de vacanță chiar înaintea simulării Evaluării Naționale!
Ora 14:05. Nu credeam că frica poate fi atât de pregnantă astfel încât să se simtă în stomac, dar, ce să vezi, viața este plină de surprize. Nu era o simplă vacanță de o săptămână, ci mai degrabă o primă măsură, dintre cele multe care vor urma, pentru combaterea unui virus ce ne amenința țara.
Ora 14:10. Iată-mă în drum spre pregătirea de matematică, abținându-mă să îmi păstrez calmul și gândurile mele paranoice. Dacă nu o să-mi mai văd niciodată prietenii? Dacă aceasta va fii ultima dată când voi merge la pregătire? Dacă aceasta va fii ultima dată când ies pe stradă?
Să vă spun un mic secret…aceea nu a fost o vacanță doar de o săptămână. S-a tot prelungit, odată cu speranța oamenilor de a reveni la normal. O perioadă în care ne-am confruntat cu o mulțime de sentimente care ne-au făcut să realizăm ceea ce nu s-ar fi întâmplat în mod normal. Un an și o lună. Atât a trecut de la punctul culminat al poveștii noastre, însă, fără să fim capabili să putem vedea un deznodământ prea curând.
S-a dovedit acum mult timp că adolescența este cea mai grea perioadă, dar ce părere ar avea strămoșii noștri despre implicarea unei pandemii globale în această situație?
Odată cu începerea restricțiilor pentru protejare împotriva virusului, libertatea tinerilor a fost consacrată, fapt ce ar putea fi considerat un motiv pentru care adolescenții au fost printre cei mai afectați. Daca nu noi, atunci cine? Cum poți tu, ca adolescent, să ai un sfârșit de ciclu gimnazial sau liceal fără banchet, fără o festivitate de premiere sau o ultimă cafea la colț cu colegii.
Statul în casă o lungă perioadă, izolați de prieteni, fără posibilitatea de a merge la școală și constrângerea să nu mai facem activități cotidiene, sunt lucruri cu care ne confruntăm la momentul actual.
Și totuși, în aceste momente din timpul bătăliei dintre adolescenți și COVID-19 ne putem pune și întrebarea: „cât de rău ne-a afectat pandemia sănătatea mintală?”
Sănătatea mintală, conform Organizației Mondiale a Sănătății, este „starea de bine în care individul își realizează propriile abilități, poate face față stresului normal al vieții, poate lucra productiv și fructuos și este capabil să contribuie la comunitatea sa.”
Ceea ce diferențiază sănătatea mintală de o boală mintală este că prima dintre ele se referă la un „ideal”, respectiv la un echlibru psihic, în timp ce a doua împiedică într-o anumită măsură rațiunea gândirii, interacțiunea cu alte persoane și desfășurarea rutinei personale după cursul ei firesc. Totodată, cauzele nu sunt aplicabile marii majorități, însă, de cele mai multe ori predomină factorii genetici, biologici și de neurochimie cerebrală.
Mulți dintre adolescenți poate au simțit o stare de neliniște în această perioadă datorită schimbărilor bruște, precum ar fi închiderea școlilor si știrile ce prezintă titluri menite să declanșeze mai multă panică decât siguranță.
Aceasta, din punct de vedere medical, se datorează anxietății cauzate de apariția virusului COVID-19. Cei care suferă de anxietate resimt sentimente de îngrijorare, stres și frică constantă, de cele mai multe ori fără a exista un motiv predeterminat.
O altă tipologie de anxietate ce poate lua amploare în timpul lockdown-ului este anxietatea de separare. Faptul că suntem departe de prieteni și de persoanele dragi poate duce la o astfel de reacție a organismului. Dar, cum problemele actuale solicită soluții actuale, tehnologia intervine. Putem să ne petrecem timpul alături de alte persoane, menținând în același timp distanțarea socială prin intermediul rețelelor de socializare sau al altor platforme de comunicare. Acum nu mai putem să ieșim la terasă și să vorbim despre toate subiectele posibile de abordat, dar suntem la un clic distanță de un apel video ce poate sa aibă același impact asupra noastră pentru că, până la urmă, ar trebui să conteze mai mult persoana decât locația.
Cea mai drastică schimbare a fost, fără doar și poate, mutarea în mediul online a întregului sistem de învățământ. La început, personal, credeam că o să fie identic cu sistemul de învățare de acasă din alte țări vestice, însă, cu timpul am realizat că presupune, uneori, mai multa muncă decât implica școala fizică. Ținând cont de faptul că această măsură de prevenție s-a luat într-un moment critic din viața persoanelor ce aveau să susțină examene importante peste câteva luni, putem constata că a afectat într-o oarecare măsură motivația acestora. Imaginați-vă doar acest scenariu: la început de martie, chiar înainte de simulări, tu, ca elev de clasa a 8-a sau a 12-a a primești vestea că o să rămâi acasă timp de o săptămână. Consideri, bineînțeles, că va fi un avantaj și vei învăța pentru simulare, dar, odată cu prelungirea stării de urgență, motivația scade și lipsa detaliilor în legătură cu examenul complotează împotriva sporului tău de concentrare și dedicare. Se face imediat luna mai și realizezi că în ultimele două luni tu ai făcut slalom între Netflix, Youtube și Instagram. Intri în panică, examenul fiind la doi pași depărtare și te apuci, într-un final, de învățat. Într-adevăr, a fost și vina elevului, dar, dacă mergea la școală fizic toate acestea s-ar mai fii întâmplat?
În acel moment, eu, ca elevă în clasa a-8 a, pot recunoște că această poveste mi s-a potrivit perfect și că a fost un efort absolut sa mă redresez și să culeg ultimele sfărâme de motivație să învăț.
După aproape un an de când ne-am adaptat cu această condiție, s-au format anumite opinii în legătură cu eficacitatea școlii online. Dacă ești o fire mai emotivă și rușinoasă, te adaptezi mai greu la vorbitul în fața unui calculator, fără să fii capabil să vezi reacția colegilor tăi sau, poate chiar din contra, îți faci curaj să îți exprimi ideile cum nu o făceai înainte. Privind întregul ansamblu, putem observa că părerile sunt împărțite și fiecare poate aduce argumente pro sau contra, în funcție de interesele proprii. Atunci când faci orele din camera ta, nici nu te simți de parcă ești la școală, fapt care nu te face să îi oferi o importanță atât de mare profesorilor (caz ce predomină, cel puțin, printre cunoștiințele mele). Dar ce ne facem când acest lucru ne afectează comportamentul și uităm cum să interacționăm cu oamenii din jur fără ajutorul tehnologiei?
Dezavantajul principal al situației este resimțit de persoanele ce au intrat la liceu sau facultate în septembrie. Ei nu au apucat să cunoască colectivul oferit de aceasta și au fost incapabili să își facă impresie în funcție de comportamentul zilnic la școală, ci doar scurte conversații fugitive, de obicei doar din interesul de informare în legătură cu lucruri neînțelese de la ore, respectiv cursuri. Ei nu leagă prietenii, pentru că nu ai cum să stabilești așa ceva cu o persoana pe care nu o cunoști suficient de bine. Astfel, regimul online reduce relațiile interumane la minimum, fapt ce va fi resimțit peste ceva timp.
Este vară. Ai terminat școala și pentru 3 luni ai în minte doar distracție, dar, uiți că te afli în mijlocul unei pandemii. Festivaluri anulate, concerte anulate, meciuri anulate, totul în jurul tău pare a fii interzis. Acest lucru te frustrează și te gândești: cum pot să îmi petrec timpul liber de acum?
Te duci în casă și găsești chitara primită de Crăciun acum 4 ani. Cauți tutoriale de cântat pe internet, dar cum faci primele acorduri, corzile nu scot un sunet plăcut, așa că te dai bătut. Urci în pod și găsești un bloc de desen și încerci să desenezi un peisaj înflorit, de vară, dar copacii par că se strâmbă la tine. Ca o decizie de ultim moment, îți iei adidașii și te apuci de un lucru pe care nu credeai vreodata că o să-l faci: te duci la sală. Pe seară, prietena ta cea mai bună te sună și îți povestește că ea și-a petrecut toată ziua pictând. Atunci te gândesti: este o problemă la mine că nu pot face același lucru ca ea?
Nu. Dacă ea găsește plăcere în ceea ce face și reușește să își exteriorizeze emoțiile în așa fel, nu înseamnă că și la tine va funcționa. Trebuie să cauți un lucru ce te face să te simți bine, chiar dacă oamenii din jur îl pot considera bizar. Totul depinde strict de tine ca persoană și, cât timp faci ceea ce îți place, vei simți o îmbunătățire în starea ta de bine, indiferent că este statul la televizor, cititul, mersul la sală sau desenatul.
Interacțiuniile umane sunt esența acestei lumi. Din păcate, în această situație, discrepanțele sociale s-au intensificat, mai ales prin prisma faptului că trebuie să păstrăm distanța fizică dintre noi și cei dragi. Nu trebuie să ne pierdem speranta, dar nici să visăm la o lume ca înainte de pandemie, pentru că nu ne putem întoarce la ceea ce a fost. Din păcate, a trebuit să se întâmple acest lucru pentru ca noi să ne putem descoperi pe noi înșine.
Cheia soluționării acestei probleme este să ne susținem reciproc, de la distantă, iar noi, tinerii care își doresc cu adevărat o schimbare în lume, să încercăm să devenim un adevărat model pentru noile generații.
