de Ioana Danalache
ilustrație de Matei Rădulescu
Într-o dimineață, speriat si emoționat,
Oscar așteaptă să fie examinat.
De frică, nici plimbarea prin grădină
nu-l ajută să-și revină.
Nici nu a mâncat dejunul
că poate îi vine rândul.
Așa stresat cum este,
Nu-i stă gându’ la somn sau tărâmuri de poveste.
Își verifică și vecinii
să se asigure că nu-l deranjează nimeni.
În dreapta:
Maya doarme buștean.
În stânga:
Lord, la fel, ca un bun samaritean.
În sfârșit, este strigat!
Atâta suspans l-a terminat.
Fix când să răspundă, ca să fie și mai bine,
au apărut 2 albine.
Parcă fac special să-l tachineze,
că el nu poate, acum, să le vâneze
și îi e foarte greu să se concentreze.
Totuși, răspunde la întrebări, succesiv,
până ceva îi deranjează simțul olfactiv.
E un moment crucial:
trebuie să răspundă la ultima întrebare,
dar albina de pe nas era o tentație mare.
O înghite și răspunde la subiectul indicat.
Profesorul este șocat,
dar l-a declarat promovat.