Cum te pregătește școala românească pentru viață

redactor: Ioana Burcea  //   ilustrație: Andrei Ivegheş

Oricât de rău ar fi în sistemul de învățământ, probabil când ieși din el o să fie mai rău. Mai stresant, mai frustrant, mai absurd. Ce te-ai face, dacă nu ai fi deja obișnuit cu toate astea?

Hibele sistemului de învățământ românesc sunt arhicunoscute și discutate de aproape 3 decenii, însă nimic nu pare să se schimbe. Și elevii, dar și o mare dintre profesori, recunosc multele lucruri de îmbunătățit. Însă, în ciuda a cât de frustrant poate fi uneori să navighezi prin absurditățile lui, acest sistem te pregătește pentru și mai absurda viață de adult.

  1. Te învață “să te descurci”

Nu cred că există în limba română expresie mai reprezentativă pentru mentalitatea colectivă a poporului nostru.

“Să te descurci” înseamnă să știi să ieși la suprafață din orice situație, oricât ar fi de complicată, și prin orice mijloace.

Cam așa e și la școală. Cu orice educație ai porni de acasă, o să ajungi să mai copiezi, să mai chiulești, să mai minți. Alfel nu poți rezista. Volumul de informație crește exponențial pe măsură ce înaintezi, însă timpul pe care îl ai la dispoziție scade. Chiar și în anii terminali, ai mai mult de 10 materii la care trebuie să îți asiguri o medie cel puțin decentă, în timp ce te pregătești intens pentru o serie de examene. Dacă în școala primară poți fără prea mare efort să ai numai “Foarte Bine” în catalog, la liceu vei ajunge să pleci de la ore că să apuci să îți faci temele la meditații. Pe măsură ce trece timpul, înveți că regulile pe care le ai de respectat sunt șubrede și, atâta timp cât nu le încalci prea fățiș, nu ai probleme, tocmai pentru că absurditatea unor părți ale sistemului îi uimește și pe profesori.

Așa că înveți să te descurci. Înveți orele la care nu se pun absențe, înveți cum să copiezi fără să te vadă, înveți ce scuză merge la ce profesor. Sunt ore la care dormi pentru că înveți până seara târziu. Sunt ore de la care pleci pentru că e singurul timp liber pe care îl ai cu colegii. Sunt și ore la care ești cu ochii ațintiți asupra tablei și încerci să reții cât mai mult, chiar dacă ai palpitații de la cafea sau nu te-ai trezit complet încă. Nu îți mai e frică de absențe sau de note mici, dar te dai cu capul de pereți, dacă faci prost la un subiect de admitere.

Mai târziu, când ești în drum spre serviciu și întârzii din cauza traficului, nu ai un atac de panică, cum ai fi avut dacă întârziai la un test în școala generală.

 

  1. Te face să apreciezi lucrurile bune

Aproape nimeni nu are o viață școlară roz: fie că profesorii sau colegii se iau de tine pe nedrept, fie că ești o fire mai sensibilă și anxioasă și oricât ai șții, nu poți să nu te panichezi la lucrările de control sau la ascultări, toți întâmpinăm dificultăți. Așa că, atunci când ceva chiar merge bine, ești în culmea fericirii. Când ai un profesor care chiar își dă interesul, îl apreciezi. Când ai un coleg care te ajută, ții la el și îl ajuți la rândul tău. Cu cât trece timpul însă, aceste instanțe devin din ce în ce mai rare; de aceea este important să învățăm să le apreciem. 

Cu cât programul se aglomerează mai mult, examenele se apropie și pare că testele nu se mai termină, și ieșirile din spațiul academic se răresc considerabil. Chiar și discuțiile non-formale se învârt în jurul subiectelor precum „ce mai faci la școală?”, „tu unde dai?”, „ai primit rezultatul de la testul x?”. Când prinzi un moment mai liber, te bucuri cu atât mai mult de el. Bucuria e mai mare și mai neașteptată, făcând-o mai valoroasă. Și poate că nu e ideal să ai bucurii atât de mici și de puține, dar e frumos să înveți să te bucuri chiar și de aceste mici pauze de la cotidian.

 

  1. Te învață ce contează și ce nu

Nu poate să îți pese de tot la nesfârșit. De ce cred toți colegii și toți profesorii despre tine, de toate notele sau de toate materiile. Pe măsură ce creșți ești nevoit să te specializezi, ca un organism care evoluează ca să ocupe o nișă în ecologie. Desigur, asta nu înseamnă că nu ai niciun fel de cultură generală, niciun hobby, niciun interes în afara celor de carieră; dar o să ajungi să îți canalizezi energia spre unele subiecte,  în detrimentul altora. E ok, pentru că altfel ai ceda nervos. Ritmul alert al vieții în secolul 21 înseamnă că fără o capacitate foarte bună de a-ți doza energia și timpul, ești pierdut. Cu cât înveți mai repede acest lucru, cu atât e mai bine.

De obicei îți ia ceva timp să te obișnuiești cu ideea că nu mai ai cum să fii „copil de 10”, până realizezi că nici nu ar fi normal să existe copii de 10. În școala generală și primară e destul de ușor să iei note bune, pentru că și profesorii sunt mai indulgenți (media intră în calculul care determină la ce liceu ajungi, și mulți iau asta în considerare când dau note sau când fac subiectele pentru teste și teze). În liceu nu mai există această motivație: cât șții (sau cât reușești să copiezi), atâta iei. Și devine din ce în ce mai greu să știi tot la toate materiile. Deși la început e greu să faci această diferențiere între ce contează cu adevărat pentru ține și ce nu, este un rău necesar. Cum te-ai descurca în viața de adult fără să ai priorități?

Ca o concluzie, atât a celor 12 ani de școală cât și a acestui articol, nu pot să nu mă întreb: Cum afectează această viziune dobândită în sistemul de învățământ modul în care vedem noi viața de după? Ce așteptări avem de la sistemul universitar? Sunt ele pesimiste, din cauza mediului cu care ne-am obișnuit până acum? Sau realiste, pentru că ne așteaptă aceleași obstacole? La capitolul colegi și profesori, ca peste tot, ține de noroc; în ceea ce privește materia, facultățile sunt din fericire specializate, fiind concepute tocmai pentru a pregăti specialiști în domeniu. Însă birocrația insuportabilă, lipsa de interes din partea autorităților și implicit a fondurilor și a materialelor didactice nu depinde de noi sau de profesori. În schimb, putem încerca să fim generația care demolează acest sistem nepăsător, fie din interiorul sistemului, ca profesori și formatori, fie ca oameni ai statului. Puțin câte puțin, cum suntem obișnuiți să ne descurcăm.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *