redactor: Cătălina Perju // illustrator: Sabrina Dâscă
Pentru mulți ani, Marea Britanie, în special Anglia, a fost destinația proaspeților absolvenți de liceu din România, care aspirau la o educație de top. Însă de la 1 ianuarie, această opțiune a devenit pentru mulți un impediment în traseul lor academic. Sophie și Christie sunt două eleve de clasa a 12-a care și-au dorit experiența englezeacă la una dintre cele mai cunoscute facultăți din lume, Oxford. Cu toate acestea, odată cu noile reguli impuse de guvernul britanic studenților din Europa și nu numai, au trebuit, ca mulți alții, să-și regândească traseul.
Sophie — 18 ani
Care este motivul pentru care te-ai decis să înveți în Anglia? Unde mai exact?
Am vrut din totdeauna să țintesc cât mai sus din punct de vedere academic. Așa că încă de când eram mică, am vrut să merg în Anglia, mai exact la Oxford. Părea singura opțiune. Voiam să le întrec tuturor așteptările și să fac ceva extraordinar, deci pur și simplu am luat cel mai impresionant nume și m-am agățat de el. Pe lângă asta, mă imaginam devenind un nume mare în literatură și pentru că am scris mereu predominant în engleză, Anglia era alegerea evidentă.
Ce ai fi studiat? Ce presupunea plecarea ta în viitor? (Costuri, pregătiri)
Nu eram sigură ce m-ar fi făcut în totalitate fericită. Dacă ar fi fost să îmi urmez visele de când eram mică, aș fi mers pe literatură. Dacă e să le spunem lucrurilor pe față, ca să îi mulțumesc și pe ai mei și să și rămân în zona mea de confort, m-aș fi dus pe PPE, adică Philosophy, Politics, and Economics. Cam departe de ce m-ar fi făcut pe mine fericită, dar era singura opțiune care mă mai atrăgea și care nu ar fi însemnat 4 ani de ceartă cu ai mei. Ca să intru, totuși, aveam nevoie de pregătire, de examene de limbă, de examene de admitere, de scrisori de recomandare și foarte, foarte mulți bani pe care să fiu pregătită să îi dau pe toate astea. Nici nu mai spun de costurile necesare doar ca să trăiesc acolo odată ce aș fi intrat.
De ce ai luat decizia de a nu mai merge în Marea Britanie?
Nu eram sigură că asta vreau să fac cu viața mea. Mă imaginam tristă, stresată, cu teme prea multe și așteptări prea mari și falită. Elevii de la Oxford sunt faimoși pentru elitismul lor, iar după vestea dublării taxelor pur și simplu m-am decis că nu merită toată harababura doar ca să ajung tristă la o facultate de renume.
Ce ar fi însemnat pentru tine dublarea taxelor?
Era pur și simplu o trezire la realitate. Când a trebuit să vorbesc cu ai mei despre cât suntem dispuși să dăm pentru facultate, mai ales în condițile în care pentru mine să merg în Germania sau Austria este practic gratis datorită faptului că dau bacalaureatul german, am stabilit că deși ne-am permite și un vis atât de ambițios, pare că nu mai merită. Știam din totdeauna că există riscul ca Brexit-ul să îmi afecteze planurile pentru facultate, așa că nu a fost un șoc prea mare.
Cum ai găsit noua facultate?
A fost destul de simplu să găsesc o nouă facultate, mai ales având în vedere că pentru Germania și Austria, înscrierile nu încep decât cu mult mai târziu decât pentru Anglia. Până și în momentul de față încă am posibilitatea să mă răzgândesc cu privire la ce plănuiesc să fac. Am fost răbdătoare, am luat în calcul toate posibilitățile și am ajuns în cele din urma asupra unei facultăți din Viena, de care chiar sunt mulțumită, și cu care știu că mă voi mândri cel puțin la fel de tare cât m-aș fi mândrit și cu admiterea la Oxford.
Ai prieteni care vin cu tine? Ai prieteni care merg în Marea Britanie, deși Brexitul îi va afecta?
Majoritatea prietenilor mei pleacă în Germania, dar am norocul de a avea deja destul de mulți prieteni apropiați în Viena. Abia aștept să plec, mai ales pentru că știu și câțiva colegi la care țin foarte mult din generația mea care vor să vină tot în Austria. Cât despre cei care plănuiau să meargă în Anglia, foarte mulți s-au văzut nevoiți să se redirecționeze, iar cu cei de care știam că erau la un moment dat destul de determinați să nu își schimbe alegerile nu am mai ținut legătura.
Ți se pare că ar fi existat o alternativă pentru sutdenți, dacă te-ai pune „în pantofii” guvernului britanic?
Având în vedere cât de mulți studenți străini vin în Anglia exclusiv pentru studii, alegerea guvernului mi s-a părut de la bun început imatură și parcă făcută doar din ciudă. Simt că noi, mai ales generația care termină liceul în 2021, am fost prinși la mijloc în timp ce Anglia și Europa își aruncau reciproc cu nisip în ochi.
Christie — 17 ani
Care este motivul pentru care te-ai decis să înveți în Anglia? Unde mai exact?
Eu sunt jumătate româncă, jumătate americancă, ceea ce înseamnă că vorbesc engleză fluent. De când eram mică am călătorit în Anglia. Mulți prieteni de familie, inclusiv nașa mea, trăiesc acolo și îi vizitam des. Când aveam nouă ani, am vizitat Oxford împreună cu un prieten de-al tatălui meu, care ne-a invitat acolo, și m-am îndrăgostit instantaneu. De atunci visez la Oxford și în mod special la Magdalen College. Acolo am aplicat, am avut de dat un interviu cu ei și aștept un răspuns (ulterior Christie a fost acceptată la Magdalen College). Am însă privilegiul să învăț la o școală privată Britanică, înconjurată de profesori care au fost și ei la universitate în Anglia și care ne pregătesc pentru asemenea universități.
Ce vei studia? Ce presupune plecarea ta în viitor?
Îmi plac mult științele naturale, biologia și chimia. La Magdalen College, Oxford, am aplicat pentru Human Sciences, la fel ca și la UCL. La Durham am aplicat pentru Health and Human Sciences și la St. Andrews și Imperial la Biologie. Universitatea St. Andrews este în Scoția. Am ales aceste subiecte nu numai pentru că sunt extrem de interesante, dar și pentru că îmi deschid o ușă spre medicină, care este de fapt scopul meu.
Iei în calcul planul de a rămâne acolo după ce termini facultatea? Sau te vei întoarce?
Planul meu acum este să încerc să fac și școala de medicină în Anglia sau în altă parte a Europei, de exemplu Irlanda sau Italia. După ce îmi termin școala și rezidențiatul, și mai lucrez câțiva ani în străinătate, ca să îmi extind experiența, plănuiesc să mă întorc în România. Bucureștiul este, până la urmă, acasă.
Ce înseamnă pentru tine dublarea taxelor de studiu? Ați fost informați de modul de primire al vizei de student?
Studiul la Oxford înseamnă că urmează niște ani grei, dar nu atât pentru mine, cât pentru familia mea, pentru că mai am doi frați. Fratele meu mijlociu este doar cu doi ani mai mic decât mine și în curând o să meargă și el la facultate. Atunci va fi și mai greu pentru părinții mei. Dar ei mă asigură că totul va fi bine, important este să învăț și să merg la o universitate bună.
Despre viză nu știu prea multe încă, atunci când voi avea o oferta clară am să solicit și viza. Faptul că acum viza e necesară, când nu era înainte, este deja o altă bătaie de cap. Nu cred că va fi un proces prea complicat, sper să nu mă înșel.
Ți se pare că ar fi existat o altă alternativă pentru studenți, dacă te pui „în pantofii” guvernului britanic?
Da. Ar fi putut să aibă un Soft Brexit, cu legi clare în ceea ce privește studenții. Faptul că au ales să anuleze toate subvențiile pentru studenții europeni este de fapt rău și pentru Marea Britanie. Vor pierde mulți studenți pasionați și inteligenți, pierd din diversitatea campusurilor universitare. O parte dintre aceștia ar fi rămas, în Marea Britanie, ca doctori, cercetători, ingineri, informaticieni, în măsura în care era nevoie de ei.
Abia în vară se vor publica cifrele elevilor ce vor alege Marea Britanie ca destinație pentru studii universitare. Însă un lucru este cert: alegerea guvernului britanic de a nu găsi o soluție, încă din 2020, nu pare decât să-i îndepărteze pe cei care cochetau cu ideea de a pleca și să îi trezească la realitate pe cei care încă mai sperau la ceva mai bun.