nu mai putem să facem basme în alb-negru

de Daria Ancuța

 

astăzi 

zmeul aurit 

a căpătat permanență 

și rezistență la antibiotice

tai un cap cresc trei în loc

 

am răpit-o pe ileana cosânzeana fata împăratului prințesa din turn

cu promisiunea fericirii 

și am închinat-o iatacurilor normelor 

spală podeaua dormitorului în genunchi & trage perdelele peste păcatul castității & scutură păturile de resturi mucegăite de sughițuri

seara pe vizorul ei privirile căprui nu întâlnesc fata aleasă cu picioare lungi și frumusețe convențională

crusta de poleială se crapă imperfecțiunile s-au adâncit ca ridurile bunicii sau ca saltelele vecinei imobilizate la pat de la etajul trei

se spune că atunci când a descuiat ușa 

ne-a întâmpinat întinsă în timpul sarcofag 

obosise să tot aștepte

cu bibelourile tinereților de cristal legate de mâini

 

 

de cele mai multe ori

harap alb bravul fecior mezinul virtuos 

se topește pe drum cu vântul ca un puf de păpădie 

în amurgul prunciei 

îl alină animale credincioase ajutoare care mai de care devenite delicatese la ospăț 

și atât

oficial nu mai e prinț 

umblă câteodată la întâmplare printre privirile căprui

să ne arate că 

el sigur există

făt frumos din neam stins de păcate

performându-și dubla negație până la anti-șiamîncălecatpeoșașivamspuspovesteaașa

 

eșecul s-a scurs simetric pe lacrimile împăratului

 

iar noi am fugit de propria demență 

dintr-o parte în alta

ca niște nebuni pe ață 

și suntem boala ce cuprinde lumea 

tai un cap cresc trei în loc

o absurditate

 

PS: Folosirea oricărui semn de punctuație a fost omisă în mod intenționat, poemul fiind gândit ca un suflu continuu, fluid. 

sursă ilustrații: http://harapalb.eu

You may also like

Leave a Reply