de Daria Ancuța
astăzi
zmeul aurit
a căpătat permanență
și rezistență la antibiotice
tai un cap cresc trei în loc
am răpit-o pe ileana cosânzeana fata împăratului prințesa din turn
cu promisiunea fericirii
și am închinat-o iatacurilor normelor
spală podeaua dormitorului în genunchi & trage perdelele peste păcatul castității & scutură păturile de resturi mucegăite de sughițuri
seara pe vizorul ei privirile căprui nu întâlnesc fata aleasă cu picioare lungi și frumusețe convențională
crusta de poleială se crapă imperfecțiunile s-au adâncit ca ridurile bunicii sau ca saltelele vecinei imobilizate la pat de la etajul trei
se spune că atunci când a descuiat ușa
ne-a întâmpinat întinsă în timpul sarcofag
obosise să tot aștepte
cu bibelourile tinereților de cristal legate de mâini
de cele mai multe ori
harap alb bravul fecior mezinul virtuos
se topește pe drum cu vântul ca un puf de păpădie
în amurgul prunciei
îl alină animale credincioase ajutoare care mai de care devenite delicatese la ospăț
și atât
oficial nu mai e prinț
umblă câteodată la întâmplare printre privirile căprui
să ne arate că
el sigur există
făt frumos din neam stins de păcate
performându-și dubla negație până la anti-șiamîncălecatpeoșașivamspuspovesteaașa
eșecul s-a scurs simetric pe lacrimile împăratului
iar noi am fugit de propria demență
dintr-o parte în alta
ca niște nebuni pe ață
și suntem boala ce cuprinde lumea
tai un cap cresc trei în loc
o absurditate
PS: Folosirea oricărui semn de punctuație a fost omisă în mod intenționat, poemul fiind gândit ca un suflu continuu, fluid.
sursă ilustrații: http://harapalb.eu