redactor: Cătălina Perju // ilustrații: Iulia Hulea
Pentru Ana, Maia și Vladimir, 3 studenți în anul I, prima întâlnire cu facultatea a fost diferită. În contextul pandemic, în România nu s-au deschis facultățile, dar în Europa da, ceea ce i-a forțat pe mulți fie să iasă din zona lor de confort pentru a face mai ușoară tranziția la viața de student. Pe alții ia ajutat să-și realizeze limitele și prioritățile și să se descopere singuri, fără ajutorul familiei, pe care o vor vedea doar în vacanțe.
Ana – 19 ani
Relația Anei cu facultatea a fost o dragoste la prima vedere „ Am dat întâmplător de această facultate pe net, deoarece îmi doream să plec în Spania pentru a învăța limba. Oferta educațională mi s-a părut una atractivă, iar experiența culturală una inedită. Această facultate are o curriculă complexă, fac ore din orice domeniu al educației, precum psihologia sau sociologia”, a început ea să-mi povestească.
La facultatea Anei se fac jumătate din cursuri online și jumătate fizic, ceea ce îi permitea să rămână acasă. Cu toate acestea, Ana s-a decis să se mute „ Și dacă se făceau orele online, mie tot mi s-a părut că am luat cea mai bună decizie să mă mut. Mi se pare că altfel pierdeam din schimbul cultural. Situația în campusul facultății mele este gestionată destul de lejer, în afară de purtatul măștii obligatoriu și dezinfectarea după fiecare curs al locului ocupat, alte reguli nu au fost impuse. Nu resimt foarte puternic aceste reguli, însă mi se par de un minim bun simț.”
Despre vibe-ul orelor, atât în format normal cât și online, Ana se declară mulțumită „mi se pare o clasă destul de bună, cea în care sunt, chiar și online. Dinamica dintre colegi este una super”, a continuat ea.
De curând au fost impuse restricții în oraș, iar asta înseamnă că nu poate petrece alături de colegii ei, cum auzise din poveștile celor mai mari sau cum vede pe Instagram „Au închis cam toate barurile, cafenelele și nu mai poți petrece timpul într-un mediu relaxant. Majoritatea interacțiunilor sociale se rezumă la facultate, în puținele cursuri pe care le avem f2f.”
Deși situația pandemică se aseamănă cu cea din România, adică purtatul măștilor este obligatoriu, restaurante, cafenele și cluburi închise, Ana profită de vremea încă bună și de spațiile verzi pe care le are orașul „Plimbatul prin parc este cam singura chestie pe care o putem face. Găsesc un loc liber pe iarbă unde îmi așez păturica și pictez, un hobby care mă ajută să mă relaxez și să trec mai ușor peste tot ce se întâmplă. Din punctul meu de vedere, situația de aici nu este una catastrofală, ba chiar o măsură luată de profesori este reducerea pe cât posibil de înmânare a temelor, tabelelor sau documentelor de feedback, de la unii la alții. Această măsură a fost luată pentru a nu exista contact direct între persoane.”
Ușor nu îi este Anei, deoarece nu cunoaște limba vorbită, iar măștile sunt un impediment „când mă duc la facultate trebuie să deslușesc ce încearcă profesorii mei să ne transmită pe sub masca impenetrabilă, mai ales că învăț într-o limbă pe care nu o stăpânesc încă suficient de bine. La practica spaniolei nu ajută nici colegii mei de curs care, în ciuda clișeelor vehiculate pe la noi, nu sunt așa calzi și comunicativi.”
Aceasta locuiește într-un apartament cu două alte fete, una din Filipine și o fată originară din Mexic însă care a crescut în Statele Unite ale Americii „ Nu avem foarte multe în comun, dar ne înțelegem cât să conviețuim în pace. Mi-e dor de iubita mea cu care am decis să ne păstrăm relația, deși la distanță. De fapt, cred că orele întregi la telefon cu ea mă fac să-mi păstrez stabilitatea și motivația să mă concentrez pe ce am de făcut. Asta și faptul că îmi place mult ce învăț la facultate.Cred că până la urmă, decana facultății are dreptate: anul ăsta este potrivit pentru studiu, o lăsăm mai moale cu fiesta.”
Maia – 21 ani
Maia are 21 de ani și nu este la prima facultate. În 2018, după ce a absolvit liceul și-a luat inima în dinți și a plecat în Olanda. Acel an a fost plin de petreceri, ore de curs ratate din cauza mahmurelii, prietenii noi, introspecții și realizări dureroase, accentuate de dorul de casă.
În Olanda a intrat într-o asociație, iar rolul ei era de a organiza evenimente. Munca depusă în departamentul din care făcea parte o face să înțeleagă acum cât de importantă este relația interumană „Într-o seară în care ne-am strâns mai multe fete din departament și discutam în engleză, am fost întrebată de unde sunt. Când am răspuns că sunt din România, toate tipele de acolo au rămas uimite și au început să vorbească în română. Mi se pare că are sens această poveste, pentru că puține sunt momentele acum să ai parte de surprize plăcute, în online, când stai pe mute și fără cameră. Din punctul meu de vedere, școala online nu facilitează pe nimeni din punct de vedere al gestionării unei situații. Dacă înainte puteai fi sincer și chiar să se vadă, să spună cineva hei mie nu îmi place asta, notăm cealaltă idee șamd, acum unora le este ușor să se ascundă în spatele iconiței din meet și doar să dea dreptate. Însă există și părți bune, precum managementul timpului sau ușurința cu care poți strânge lumea la un meet.”
Experiența sa în Olanda nu a fost una total roz, deoarece facultatea la care aceasta a mers nu se mula pe felul Maiei de a fi. Experiența sa face-to-face cu profesorii nu a fost una constructivă, simțindu-se că nu se poate desfășura cum credea ea că ar fi normal. „Față de cealaltă facultate, aici chiar am câțiva profi pe care îi îndrăgesc. Să fiu sinceră, nu mă așteptam să-mi placă să citesc o bibliografie a unui curs, poate datorită clarității cu care profii ne predau sau își dau tot posibilul să sintetizeze materia în favoarea noastră”, a menționat Maia.
Revenind la prezent, după primul an de facultate în Olanda și anul pauză în care s-a regăsit, a muncit și s-a format ca adult la început de drum. Maia admite că a avut temeri când a venit vorba de începutul de an universitar la București „ Mi-a fost teamă să încep facultatea, deoarece există o diferență între mine și colegii mei. Eu am 21 de ani, iar majoritatea 18-19, însă am trecut prin niște alegeri greșite, momente dificile, zile frumoase și m-am liniștit într-un final. Mă așteptam, din ce îmi amintesc din acei ani, să dau de multă incertitudine, dar, din contră, fac parte dintr-un colectiv care luptă să fie unit, din cauza online-ului”, explică Maia.
Aceasta continuă, spunând că „Cred că tot din cauza vârstei, deși mi-am dat seama că am greșit și mi-am îndreptat optica, judecam mult. Lipsa de interacțiune fizică mă lăsa cu impresii de fațadă despre boboci, cei mega fericiți că se mută la București. Însă după anul pauză, în care am muncit și am început proiecte dragi mie, am realizat importanța altor lucruri, mai presus de diploma de licență. Am realizat că eu trebuie să fiu prioritatea mea numărul 1, ce iubesc pe următoarele locuri, iar facultatea este pe 4-5. Îi acord importanță, dar nu gravitez în jurul ei”, a concluzionat Maia.
Vladimir – 19 ani
La fel ca Ana, Vladimir face parte din generația 2020, care a terminat anul online și a știut la ce să se aștepte când a aflat că și facultatea va fi în același regim. Cu toate acestea, în mai a găsit o ofertă excelentă de închiriere a unei garsoniere din Cluj care îi striga numele. Nu avea pe atunci idee de cum vor evolua lucrurile, însă un lucru era cert, că se mută la Cluj singur.
„Într-o manieră destul de clișeică, am ales sa plec de acasă ca să învăț pe pielea mea ce înseamnă singurătatea. Am vrut să am un început nou, într-un oraș nou. Mereu m-am simțit atras de Cluj și sunt sigur că am făcut alegerea corectă când, în mai, în mijlocul pandemiei, am semnat contractul de închiriere a garsonierei în care locuiesc acum”, începe Vladimir să îmi povestească.
„Din septembrie, de când m-am mutat oficial de acasă, am realizat treptat ce înseamnă să locuiești singur, mai exact toate responsabilitățile față de tine și față de casă. A fost destul de dubios să mă obișnuiesc în prima faza cu situația aceasta, având în vedere și prezenta virusului COVID-19”. Acesta era obișnuit să-și ajute familia la treburile prin casă, însă acum era un teritoriu nou pe care acesta pășea. Putea să nu spele seara vasele, să stea și o zi în pat cu draperiile trase și nimeni să nu-l deranjeze.
Toți cei care s-au mutat în chirii, deși facultatea este în regim online, se pot regăsi în următorul pasaj. Majoritatea colegilor stăteau la cămin, iar cei care totuși s-au mutat, nu au aceeași deschidere să se vadă cu oameni noi, deoarece nu există obligația conversațiilor din sălile de curs sau orele de la bibliotecă „Nu am avut ocazia sa interacționez fizic cu toți colegii mei, lucru care ma depărtează puțin de realitate. M-am apropiat, încă de la început de o prietenă, cu care vorbesc destul de des pe facetime, lucrăm mereu în aceeași echipă și ne trimitem meme-uri. Facultatea online este mai ok decât m-aș fi așteptat: am mai multă flexibilitate asupra programului meu de zi cu zi. În plus, profesorii încearcă să ne ajute cu adaptarea acestui nou stil de învățat prin câteva activități interesante (care conțin muzica, filme, reclame amuzante,șamd). Din fericire, zilele mele sunt acum mai vii, datorită unui pui de pisicuță pe care l-am adoptat. Cu ajutorul lui nu mă simt atât de singur în noua casă”, spune Vladi.
În data de 13 septembrie, când a plecat de la București, și-a luat la revedere de la prietenii lui. I-a mai vizitat o dată în noiembrie, revedere care l-a bucurat, însă pandemia îl forțează să se protejeze și să își protejeze prietenii pe cât posibil „Recunosc că a fost destul de grea depărtarea de prietenii mei, însă aceasta a fost doar fizică. Fiind în continuare în pandemie, majoritatea timpului mi-l petrec în casa, astfel am mai mult timp să stau pe FaceTime, Discord sau Zoom cu prietenii din București. Distanța față de oraș în sine nu o simt atât de tare pe cât credeam. Posibil să fie un factor și faptul că petrec majoritatea timpului în casă, lucru pe care îl. făceam și în București în ultimele luni înainte de plecare. În schimb, îmi este dor să mă plimb prin locurile preferate de acasă, însă nu pot spune că acest dor este constant.”
Măsurile împotriva răspândirii virusului au obligat comercianții să închidă sau să reducă timpul de lucru, iar asta vine în detrimentul lui Vladimir. Orașul pe care visa să-l observe în amănunt, acum putea fi privit doar de pe balconul apartamentului său de la etajul patru „Chiar dacă nu am posibilitatea de a explora orașul în adevăratul sens al cuvântului, dacă aș fi rămas în București, cu familia, nu aș fi reușit să dedic atât de mult timp facultății. Deși facultatea este online, prefer să stau singur la Cluj, unde pot lucra oricând, oricum.”
Când nu e la orele online, Vladimir încearcă să rămână activ. „Pe timpul săptămânii singura mea deplasare este spre Auchan și înapoi: cumpăr tot ce am nevoie pentru a supraviețui și sunt înapoi acasă la pisica mea. În weekend, de cele mai multe ori sâmbătă de dimineață, fac curățenie în toată casa, urmând sesiunea de gătit. Încerc să gătesc, însă recunosc că nu îmi iese de fiecare dată. După ce am terminat de gătit îmi pun un film/serial și mă uit cât timp mănânc. Apoi, sâmbătă seara, mă văd cu 2/3 prieteni la ei acasă pentru a ne juca Among Us sau pur și simplu pentru a socializa. Mă întorc în timp util acasă (înainte de 23) și stau până mai târziu pe orice platformă cu un prieten sau mai mulți. Duminica ori mă văd la cafea cu cineva, ori la mine, ori la ei acasă, apoi mă întorc și mă gândesc ce aș avea de făcut săptămâna următoare.”
Dacă înainte studenții pierdeau nopți prin cămine sau prin pub-uri, acum metoda cea mai ușoară de a pierde timpul este pe net „Din când în când programul meu este foarte random și ajung să nu mai fac nimic din ce mai propus. TikTok sau filmele îmi acaparează ziua, iar noapte realizez cât de repede a trecut timpul, așa că mă pun pe lucru, având în cap un hei-rup cât mai productiv.”
Vladimir nu regretă o secundă alegerea făcută, în ciuda faptului că uneori se simte singur. Acesta menționează că facultatea la care este student este perfectă pentru el, făcând orice argument contra plecării sale să pară nesemnificativ „ Am descoperit facultatea cu prietena mea perju, în timp ce căutam facultăți din țară. Departamentul ales din cadrul FSPAC, facultate din cadrul UBB mi s-a părut alegerea cea mai bună pentru mine: învăț fix ce mă interesează, într-un mod minunat de interactiv. Doar prin faptul că îndeplinea dorințele mele, am decis că este facultatea cea mai bună pentru mine, deși este în alt oraș. Chiar dacă orele sunt online, iar eu stau o mare parte din timp în casă, îmi face plăcere să știu că sunt în orașul în care mi-am dorit să ajung, indiferent de situația actuală”, a încheiat Vladimir.
Anul 2020 a fost unul plin de incertitudini, necazuri și surprize. Cu toate acestea, în aceeași situație ca a celor 3 studenți intervievați mai sunt zeci de mii de studenți români, în țară sau afară, care au fost siguri pe ei și se luptă zilnic să nu fie doborâți de știrile negative. Iau fiecare zi așa cum este, caută liniște acolo unde nu se uită nimeni, își găsesc refugiul într-o formă de shopping sau reconfigurează traseul în funcție de cum le spune instinctul.
