redactor: Cătălina Perju // sursă poze: Facebook Super
Acest an a fost unul al schimbării, în care ideile au fost puse în practică între patru pereți, în care sentimentele de nesiguranță și neîncredere au conturat o nouă societate. Într-o țară care pare să-și piardă din culoare , echipa Super Festival a reușit să angreneze tinerii din România și nu numai, să-și exploreze imaginația și să-și pună la încercare noile limite, impuse.
Cele două luni de carantină și măsurile de siguranță socială ce au urmat odată cu ridicarea stării de urgență nu au reușit să oprească echipa Festivalului de film tânăr Super din a continua festivitățile față-în-față, cu o mică întârziere: Toată inceritudinea asta m-a demoralizat. Mai mult, întotdeauna era posibil să fim nevoiți să mutăm totul exclusiv online, ceea ce pe noi nu ne încânta deloc. Până la urmă, scopul Super e să aducă oamenii împreună, să arate pe ecran mare filmele adolescenților, să creeze o comunitate și să încurajeze colaborările, lucruri care nu ni se pare că se pot întâmpla nici pe departe la fel în format online , spune Luca.
Procesul a fost mai dificil, deoarece festivalul avea loc în mod tradițional la cinemateca Eforie, unde aveau la dispoziție, printre altele și de echipamentele necesare. Odată cu noile măsuri de distanțare sau interzicerea totală a desfășurării de evenimente în spații închise, echipa a trebuit să cumpere sau să închirieze aparatura de proiecții și să învețe să se înțeleagă și în mediul virtual. Luca a constatat modul de lucru al echipei mult mai organizat , nevoiți fiind, și au devenit profesioniști în live-urile de pe Facebook, difuzate pentru cei care nu au putut ajunge Cred că lumea abia aștepta să iasă din case și să între în atmosfera de festival, mai ales după toată perioada de carantină. Am avut toate evenimentele sold out, cred că asta deja spune multe. Cu toate că purtam măști și respectam distanțarea, am simțit entuziasmul, implicarea și același sentiment de comunitate pe care îl simt în fiecare an la Super.
După cum ne-au obișnuit, Super nu este numai despre filme. Cei care au luat parte la evenimente în ultimii ani știu de petrecerile Super de după fiecare zi de proiecții, după-amiaza de lectură a din cadrul atelierului de poezie și expoziția, care în fiecare an atinge un alt subiect de discuție important între tineri Asta e cu siguranță partea pe care vrem să o păstrăm anii viitori: vrem să integrăm cât mai multe feluri de artă la Super, să încurajăm inter- și multi-disciplinaritatea și colaborările între artiști adolescenți din toate domeniile, dar și să păstrăm formatul de o săptămână al festivalului.
Esența Super stă în fiecare formă de manifestare prin care tinerii aduc în discuție problemele actuale. De la atelierul de poezie, la concursul de videopoeme, Super Pitch și cel mai nou proiect al festivalului, în colaborare cu One World Romania, atelierul Zero la Purtare, fiecare participant a perceput diferit întâlnirile distanțate de pe Zoom. Obișnuită fiind cu interacțiunea față-în-față, Teona Galgotiu, organizatoarea atelierului de poezie, noul format nu a fost unul cu care să te obișnuiești repede Deși era frustrant, era o atmosferă specială, declanșată de poezia spontană care mai avea, din când în când, pixeli și sunete lipsă, dar ne simțeam cumva împreună. Nu eram prea optimistă în lunile alea că ne vom întâlni și față în față. Și n-am vrut să mă las să fiu sigură că o să se întâmple decât atunci când ne-am adunat toți în dimineața de luni, 31 august. Nu vreau să romantizez atelierul sau întâlnirile de la Super în general, dar chiar a fost un proces bizar și plăcut de redescoperire a interacțiunii umane. Încă nu simt că mi-a dispărut complet stângăcia, dar săptămâna cu festivalul a venit ca o încununare a unei așteptări extrem de lungi și destul de pesimiste.
Acest sentiment de nesiguranță a fost purtat de către majoritatea participanților de la ateliere sau de la Zero la Purtare, însă odată cu șansa de a se întâlni față-în-față, s-a putut restabili echilibrul social mult așteptat Atelierul de poezie a început în primăvară, prin câteva întâlniri pe zoom, în care participanții stăteau în fața laptopului și scriau și recitau. Deși era frustrant, era o atmosferă specială, declanșată de poezia spontană. Nu eram prea optimistă în lunile alea că ne vom întâlni și față în față si n-am vrut să mă las să fiu sigură că o să se întâmple decât atunci când ne-am adunat toți în dimineața de luni, 31 august. Deși mă simțeam un robot uneori, care se chinuie să-și dea seama ce ar trebui să răspundă la „ce faci?”, m-am bucurat mult de chestii simple – de exemplu mâncat pizza împreună și râsete în lanț, a continuat Teona.
Un alt proiect interesant din cadrul Super este Zero la Purtare, anul acesta fiind prima sa ediție. Acesta este un atelier de educație cinematografică în colaborare cu OWR și You.The Youth Project. Dragoș Apetri și Cristina Haneș, Paul Dogioiu și Silvia Niculae au colaborat pe Zoom în timpul stării de urgență, dar și după, cu Alex Roceanu, Anastasia Piperea, Damian Ouatu, Raluca Mirea și Maria Munteanu, tineri liceeni dornici să învețe despre arta cinematografică, procesul de creație ș.a.m.d. Maria Munteanu, partcipant, consideră că formatul online a fost unul benefic pentru buna desfășurare a întâlnirilor. Pe toată durata carantinei, am discutat despre diferite filme, etică în filmele documentare, filmul experimental, curatoriat, iar după ridicarea restricțiilor a putut să mergem câteva zile pe teren pentru a aduna materiale (poze și clipuri video) ca apoi să le montam și să le proiectam în fata celorlalți. Pe lângă munca depusă la acest atelier, tinerii au avut șansa să vizioneze filmele adolescenților și să le grupeze în categorii tematice. Colega sa, Raluca Mirea, consideră experiența Super x OWR un prilej de a observa de aproape dinamica din spatele unui festival Munca de selecționer se completează cu cea a juriului. Privind retrospectiv, mi se pare interesant și mă bucură faptul că am abordat filme făcute de liceeni și filme realizate de cineaști profesioniști cu criterii asemănătoare și cu aceeași asumare. Momentul în care am ajuns la festival a fost cu adevărat special, fiindcă mare parte din magia Super-ului stă în faptul că le dă șansa unor tineri regizori de a-și vedea filmele proiectate pe un ecran mare, în fața publicului și existau șanse ca anul acesta festivalul să se țină exclusiv online. Faptul că a avut loc m-a bucurat foarte tare, cât și faptul că am putut cunoaște echipa din spatele lui mai bine A fost o oportunitate extraordinară care m-a introdus în lumea cinematografiei mult mai profund și mi-a oferit șansa de a cunoaște oameni noi și interesanți. Aș repeta totul fără să stau pe gânduri, mărturisește Maria. Pe lângă Super și Zero la Purtare, precum și orele online, Maria a putut organiza un podcast, alături de alți doi prieteni intitulat Între Cadre.
Nu a fost un proces ușor nici pentru voluntarii Super, deoarece restricția de a organiza festivalul în locația sa obișnuită, Cinemateca Eforie, a însemnat pentru echipa de voluntari o muncă îngreunată. Pe deoparte, aparatura a trebuit închiriată sau cumpărată, iar pe de altă parte a însemnat o revedere după o lungă perioadă, cu prietenii făcuți de-a lungul edițiilor. A fost refreshing să ies din casă pentru festival să aduc filmele, să mă văd cu echipa după luni de zile în care eu am așteptat festivalul. E o pauză de la normalul meu binevenită mereu, consideră Teofil.
Noul format al festivalului începe să prindă o formă, deoarece desfășurarea activităților a decurs fără probleme, iar sentimentul de siguranță a căpătat un nou sens. Viitorul pare colorat pentru Luca și echipa sa, care an de an reușesc să mărească comunitatea Super. Acest spațiu al imaginației, scurtmetrajelor și al sentimentelor este deschis oricărui tânăr dornic să comunice verbal sau nonverbal. Un alt proiect al organizatorului Luca Istodor este ”art200iff”, un festival internațional de film queer în București care se va desfășura în octombrie.