redactor: Beatrice Baciu // poză: Daria Stoide
Vreau să încep prin a mă adresa concepției greșite conform căreia vorbitul e singura cale de a comunica pe net. Din fericire, când vrei să continui o conversație cu cineva dar nu știi cum, ai la dispoziție o sumedenie de lucruri pe care vi le puteți trimite, de la melodii, poze, meme-uri, video-uri, gif-uri, stickere, articole pe care să le discutați după (ca ăsta 😉 ), până la tik tok-uri de care să râdeți împreună.
Da, e un semn de afecțiune să îi trimiți un tik tok care crezi că i-ar plăcea. Îi arată că te-ai gândit la ea/el, că vrei să îi împărtășești ceva care ție ți s-a părut tare. Și așa vă aflați reciproc gusturile, personalitatea, simțul umorului.
Poți să cunoști atâtea lucruri despre cineva doar prin emoji-urile pe care le trimite!
Ca să nu mai vorbesc de semnele ‘subtile’, de acele ‘reguli nescrise’ ale generației noastre, prin care îți exprimi interesul față de cineva pe instagram: îi dai reply la story-uri, îi dai request pe finsta, îl/o adaugi la close friends.
Chiar dacă nu suntem mândri de asta, cred că fiecare am pus măcar o dată un story doar în speranța că îi va atrage atenția unei anumite persoane.
Te uiți la ecranul telefonului și-ți plângi de milă întrebându-te de ce nu ți-a răspuns la story, apoi îi cauți username-ul în views și vezi că nu a văzut încă ce ai postat -> așa că te calmezi (deocamdată).
E un scenariu perfect normal, așa se manifestă iubirea în secolul 21!
Chiar și dacă nu ești într-o relație la distanță, care să se desfășoare exclusiv pe internet, oricine petrece extrem de mult timp zilnic vorbind cu partenerul său pe social media.
Există o conduită prestabilită – să vă spuneți bună dimineața, noapte bună, să nu vă lăsați cu „seen” – vă trimiteți unul altuia mesaje pe tot parcursul zilei și e ceva atât de normal încât începi să te sperii că s-a întâmplat ceva dacă nu îți răspunde la mesaje pentru câteva ore.
Nu îmi pot imagina cum era poate pe vremea părinților noștri – să nu ai deloc sau aproape deloc o corespondență cu prietenul/prietena ta toată săptămâna, până apucați în sfârșit să vă vedeți. Păi, o relație pe internet e fix opusul: vorbiți zilnic, dar fără să vă vedeți. Totuși, de ce ar fi asta ceva mai puțin real decât orice altă formă de relație?
Nu cred că greșesc când spun că pe internet alegem ceea ce vrem să afișăm din viețile noastre și ce nu, așa că nu suntem tocmai cum suntem noi de fapt, ci mai degrabă cum am vrea să ne perceapă ceilalți. Dar până la urmă, în orice relație încerci să afișezi cea mai bună versiune a ta, să te prezinți în cea mai bună lumină posibilă, deci nu e vorba de vreo decepție specifică internetului ( dacă nu vorbim de cazuri de catfishing).
E intuitiv să avem în vedere riscul de a descoperi că persoana de care suntem îndrăgostiți nu este așa cum ne imaginam sau cum pare în mediul virtual. Dar se pare că teoria asta nu s-a confirmat în poveștile persoanelor despre care urmează să scriu.
Pentru ce trebuie să te pregătești, în schimb, e o suferință cel puțin la fel de mare ca iubirea pe care o vei trăi :
„După jumătate de an sau poate chiar mai mult, am decis să îi zic în sfârșit că îl plac. În secunda în care mi-a zis că e reciproc m-am simțit ca la cel mai bun revelion din viața mea x1000, dar apoi m-a lovit cel mai groaznic val prin realizarea faptului că nu aveam cum să ne vedem prea curând.”
Maya a avut o relație online timp de un an jumătate, timp în care s-au văzut doar de două ori, prima oară după 8 luni, a doua oră la 11 luni. S-au cunoscut pe tinder. El era din alt oraș.
Relația Ilincăi a durat tot un an jumătate și a durat 6 luni până când s-au întâlnit prima oară. Apoi s-au mai văzut de încă 4 ori. S-au cunoscut pe discord. El era englez.
Sara* a fost într-o relație online timp de 4 luni. S-au cunoscut pentru 4 zile în Italia în primăvară, dar relația a început în vară, pe internet. El era din Germania.
Ce înseamnă să fii împreună cu cineva pe net și cum e diferit de o relație în realitate?
Ca într-o relație normală, e persoana cu care vorbești cel mai mult și, implicit, persoana care te cunoaște cel mai bine. Investești timp în cineva și persoana aia face la fel. E prima persoană căreia îi dai mesaj să îi povestești când ți se întâmplă ceva, bun sau rău. Iar să compari viața reală cu cea virtuală, e ca și cum ai compara mere cu pere – sunt două lucruri complet diferite – pe internet cunoști o persoană într-un anume mod, iar în realitate în alt mod, dar nu poți spune că unul e superior altuia.
Se pune problema de sapio-sexualitate?
„Nu mai mult decât e vorba de asta și în realitate.”, mi-a spus Ilinca.
„Nu cred. Pentru mine stilul unei persoane contează foarte mult și probabil nici nu aș fi început să vorbesc cu el dacă nu-mi plăcea stilul lui – hainele, muzica pe care o asculta, faptul că era creț – avea per ansamblu un vibe retro care îmi plăcea. ” -Maya
Pe de altă parte, o altă fată cu care am vorbit mi-a spus că dacă l-ar fi văzut pe băiatul respectiv pe stradă, sau la o petrecere, e convinsă că nu i-ar fi plăcut de el, din punct de vedere fizic.
Când te îndrăgostești pe net, te îndrăgostești de ce gândește o persoană, ce spune, cum îți vorbește și cum te face să te simți și asta contează mult mai mult decât atracția fizică sau orice altceva: „țineam enorm unul la celălalt și n-a mai contat cum arăta fiecare, n-a mai contat distanța.”
Certuri? Există, da. Sunt mai rare dar mai dureroase: „nu te cerți pe lucruri mici, ci pe ‘unde ne îndreptăm’, ‘ce vrem noi de fapt cu asta’ – astea sunt momentele în care simți că dacă ar fi acolo și ai putea să-l iei în brațe, asta ar face totul mult mai ușor, ar rezolva tot.”, spune Sara.
Imaginează-ți că prietenul/prietena ta e plecată în vacanță două săptămâni și deși îți e foartefoartefoarte dor de el/ea, te poți consola cu gândul că, după ce se întoarce, o să puteți să vă vedeți. Păi, în cazul relațiilor online, lucrurile nu sunt chiar așa simple.
Am întrebat-o pe Sara cum făcea față sentimentului de dor știind că îi era imposibil să se vadă cu persoana de care era îndrăgostită. Mi-a răspuns că ajungi să te obișnuiești, fiind o chestie constantă – că uneori îi simți lipsa mai puțin, alteori groaznic de mult: „E puțin ca atunci când îți e dor de bunica, dacă știi cum se simte asta. Evident că ți-ai dori oricând să o vezi, dar sunt momente în care ai nevoie de ea mai mult ca de obicei.”
„Încercam să facem chestii împreună, pe cât se poate în situația asta. Adică ne sunam pe skype și ascultam împreună muzică care abia se lansase, jucam diverse joculețe, ne uitam la filme împreună (există un site, rabb.it care e mișto pentru asta), orice care să facă să nu ne deranjeze așa rău distanța.” -Maya
Conform dexonline.ro,
DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe).
Cum poate să îți fie dor de cineva care se află mereu la un mesaj distanță?
„Da, era mereu acolo, în buzunar, sau unde îmi țineam telefonul. În teorie, nu avea de ce să-mi fie dor, puteam să îl sun oricând. Și o făceam. El îmi răspundea, vorbeam, râdeam, flirtam. Și totuși sentimentul de dor se accentua. Pentru că, cu cât eram mai fericită, cu atât era mai dureroasă realizarea că nu e, de fapt, lângă mine. Simțeam nevoia de afecțiune fizică, de prezența lui acolo și știam că dorința mea nu se va adeveri prea curând.” -Ilinca
Maya spune că probabil cea mai surprinzătoare chestie pe care a realizat-o în perioada aia a fost că îi era dor de cineva pe care nu îl întâlnise, de fapt, niciodată.
momentul întâlnirii
„O mare anxietate de care mă izbeam era teama constantă de momentul în care o să ne vedem, că nu o să ni se pară la fel, că nu o să ne placă cum arătăm și tot tacâmul.”
E de la sine înțeles că oamenii sunt mai dezinhibați pe internet, că au mai multă încredere în ei din spatele unui ecran pentru că, la urma urmei, nu au nimic de pierdut. De ce ar fi asta ceva greșit? Doar să nu te aștepți să fie așa și în realitate, mai ales la început – o să decurgă mai degrabă așa:
„Eram amândoi puțin stângaci, puțin awkward. Deși ne cunoșteam atât de bine, în același timp, încă nu ne cunoșteam.” – Ilinca
„La început a fost awkward la puterea o mie – chiar dacă știam că o să se întâmple, a fost un șoc imens să ne uităm unul în ochii celuilalt. Mi se părea incredibil că era acolo, în stânga mea, în sfârșit. Mai încolo în ziua aia am și vomitat de emoție! (din fericire nu pe el :))) ) Dar după ce a trecut puțin timp și ne-am acomodat cu ideea, am început să ne purtăm normal.
Dar ‘normal’ însemna mai degrabă ca doi prieteni foarte apropiați decât ca doi oameni care sunt împreună. Tensiunea romantică era acolo cu siguranță, dar niciunul din noi nu avea curajul să o exprime în fața celuilalt. Cred că ne purtam mai mult ca un cuplu pe net ca să compensăm, cumva, lipsa de contact face to face. Amândoi aveam mult mai multă încredere în noi în spatele ecranului. Dar nu m-a descurajat realizarea că omul ăsta era la fel de anxios ca mine, ci l-a umanizat în ochii mei.” -Maya
În viața reală nu ai timp să te gândești ce să spui, cum să reacționezi. De asta pe internet o persoană poate părea extrem de amuzantă, mereu cu cuvintele la el/ea, iar în realitate să fie mult mai timidă. Sigur că are în continuare multe părți din personalitatea pe care o vezi prin mesaje, doar că oamenii sunt din fire mai awkward în contexte reale și spontane, e normal.
Cel mai probabil, odată ce deveniți confortabili unul cu celălalt, diferența dintre online și viața reală nu va părea colosală.
De ce v-ați despărțit?
Sara : „Ca să menții o relație online, e nevoie ca persoanele implicate să fie în stare să întrețină o conversație constant. Era descurajant când eu mă chinuiam să-mi fac zilele plictisitoare să pară interesante, încercam să găsesc lucruri pe care să i le povestesc până și când stăteam în casă toată ziua, în timp ce el spunea mereu că nu i s-a întâmplat nimic special, că nu știe ce să-mi zică și o lăsa așa. Ăsta e, de altfel, motivul pentru care ne-am despărțit, că nu depunea efort (în a găsi subiecte de discuție, în a aranja să ne vedem). El ar fi vrut să mai încercăm și deși îl știam că sincer nu știe și ar vrea să știe ce să-mi povestească, ca ceva să funcționeze nu e destul doar să-ți dorești.
Și sunt sigură că relația s-ar fi terminat la fel și dacă nu era online. Problema nu era că aveam o relație pe net, ci că nu eram compatibili.”
Ilinca: „Relația nu a funcționat nu pentru că vreunul din noi nu era cum părea/cum ne imaginam, ci pentru că pur și simplu ne-am ciocnit pentru pentru prima oară de niște probleme care pe internet nu existau. Eu mă trezeam devreme și voiam să merg prima la micul dejun la hotel, el voia să doarmă până la prânz. Eu voiam să mă plimb și să văd Londra, el nu prea. Încercam să fiu cât se poate de înțelegătoare, dar la un moment dat mi-am pus problema de cât de compatibili suntem.
Am ignorat, totuși, micile semnale și chiar dacă retrospectiv poate părea o relație nereușită, atunci eram cea mai fericită. Ne iubeam mult și am încercat să ne potrivim, dar uneori nu ai cum să modelezi lucrurile așa cum vrei. Cred că s-a încheiat la fel cum s-ar fi încheiat dacă ne cunoșteam în realitate de la început, dar a durat mai mult până ne-am despărțit pentru că nu ne vedeam tocmai des. E okay ca un cuplu să se formeze online, dar e important să trăiască și experiențe împreună în viața reală.”
Până la urmă, finalitatea oricărei relații pe internet e o relație în viața reală, dar asta nu înseamnă că o relație pe internet e ceva greșit.
„Doar pentru că în realitate relația fizică nu era cum ne-am așteptat, nu înseamnă că relația la distanță a fost o greșeală. Ne iubeam sincer, atâta tot că ne potriveam doar pe internet. Am încercat și n-am reușit și asta a fost ok. Am fost fiecare prima iubire a celuilalt și a făcut parte din procesul meu de maturizare.”-Ilinca
La fel ca în orice altă relație, în relațiile pe internet există certuri, există gelozie, există sentimente chiar foarte puternice pe care o persoană poate să ți le provoace, fără să fie nevoie să vă vedeți. E vorba de ce fel de conexiune aveți, fie ea și pe wifi.
Până la urmă, nimeni nu poate să spună ce e și ce nu e iubirea. De ce să încercăm să impunem altor oameni o anumită variantă pentru ceea ce credem noi că înseamnă? Iubirea e fix ceea ce simți tu că e.
- numele a fost schimbat pentru a menține idenitatea fetei anonimă
surse poze: instagram : @werenotreallystrangers – prima
instagram : @agathesorlet – a doua