redactor: Maria Munteanu // ilustrație: Denisa Hruska
Relativ recent a avut loc a 92 a gala de premiere Oscar în cadrul căreia premiul cel mare i-a fost acordat filmului Parasite ceea ce pentru mine a reprezentat o surpriză plăcută. Să văd un film străin câștigând unul dintre cele mai prestigioase premii înseamnă un pas înainte pentru cinematografia internațională (chiar dacă a fost doar o strategie a academiei de a-și arăta „deschiderea” consecințele sunt aceleași, iar premiul este bine meritat) care chiar ar trebui să primească atenția unui public mai larg. Deseori văd cum adolescenți și adulți se împotmolesc în filmele hollywoodiene și nu mai ies din aceasta sferă care, evident, oferă producții foarte bune, însă toate după un timp încep parca sa aibă un punct comun și o rețetă reciclată la nesfârșit (nu e un lucru rău, până la urma toate provin de la oameni care au împărțit același mediu și aceleași surse de inspirație din cotidian). Dacă sunteți mulțumiți cu ele puteți să vă opriți aici, dar dacă parcă și voi ați sesizat aceste repetări, vă indemn să citiți mai departe.
Cum toată lumea este închisă în casă forțat zilele astea și nimeni nu știe cât mai durează, avem decorul perfect pentru a încerca ceva nou din punct de vedere al cinematografiei. Am încercat să aleg filme destul de ușor de urmărit, însă diferite atât ca abordare cât și ca loc de proveniență, astfel încât fiecare sa aibă ceva în care să se regăsească și în care să se observe diferențele evidente de la realizator la realizator.
1.Dragoste ghidușa pentru cei cărora le e dor de iubiți/iubite
Cleo from 5 to 7, regizat de Agnes Varda, 1962, reprezintă pentru mine primul film pe care l-am văzut de la această regizoare reprezentativă pentru Noul Val Francez. Timp de o ora și jumătate urmărim viața lui Cleo de la ora 17:00 la ora 19:00, o tipă ipohondră măcinată de verdictul unui test ce urma să determine dacă are sau nu cancer în faza terminala, când aceasta alege sa se plimbe pe străzile Parisului. Filmul este o odă pentru viața și te lasă cu o pofta de a trăi și de a te bucura de toate lucrurile din jurul tău măcar pentru o zi (ori, în fine cel puțin asta e efectul pe care l-a avut asupra mea).
Sex and Lucia, regizat de Julia Medem, 2001, este un film destul de necunoscut, dar care merită mai multa atenție. L-am văzut aproape accidental și n-am avut vreo așteptare, iar după aceasta a devenit o surpriză extrem de plăcută. În mare, prezintă călătoria Luciei, o chelnerița la un restaurant din Madrid, care pleacă Pe o insula Mediteraneeană izolata și descoperă treptat detalii despre viața iubitului ei. Mai mult nu vreau să spun fiindcă mi-aș dori ca toată lumea să fie surprinsa cum am fost și eu.
Amelie, regizat de Jean-Pierre Jeunet, 2001, este un clasic și poate unul dintre cele mai cunoscute filme străine din ultimii ani. Urmărește povestea unei tinere introvertite, plina de intenții bune și de dorința de a ii ajuta pe cei din jur, cat și călătoria ei spre a-și descoperii iubirea și de a învăța sa își învingă fricile. Cred ca toată lumea ar trebui sa vadă acest film, fără excepție, fiindcă te lasă, din nou, cu aceeași pofta de viața precizata mai sus.
Ashes and Diamonds, regizat de Andrzej Wajda, 1958, se desfășoară în Polonia după al doilea război mondial, când doi agenți primesc sarcina de a ucide un lider comunist. Acest scop ii poarta într-o călătorie presărată cu elemente atât socio-politic ce se regăsesc și la noi, cât și într-o poveste se dragoste tragica, dar superb ilustrată. Pentru cine vrea sa încerce ceva cu adevărat ieșit din „zona de confort” recomand sa încerce acest film.
2.Horror și Thriller pentru insomniile din carantina
Suspiria, regizat de Dario Argento, 1977, este un horror extrem de colorat și unul dintre cele mai bune filme ale acestui regizor italian. Povestea o urmărește pe Suzy Bannion, o dansatoare din America ce ajunge la o prestigioasa academie de dans din Germania. Curând, lucruri sinistre încep să se producă, iar morțile mai multor eleve o determină pe protagonistă să caute răspunsuri.
Oldboy, regizat de Chan-wook Park, 2003, reprezintă, în opinia mea, unul dintre cele mai bune filme din toate timpurile. Este crud și în unele momente îți întoarce stomacul pe dos, dar totul este făcut cu o măiestrie absoluta. Acțiunea are loc în Coreea de Sud și urmărește povestea unui om ce a fost răpit și ținut închis într-o camera timp de 15 ani, pentru ca după toate acestea sa fie eliberat și încurajat să-și descopere răpitorul. Filmul este o poveste despre răzbunare care te pune pe gânduri pentru zile întregi după ce l-ai vizionat, așa că sper că aveți timp pentru el.
Possession, regizat de Andrzej Zulawski, 1981, este un film horror foarte controversat ce reușește să atingă acel sentiment de groază care s-a pierdut cu timpul din filmele de gen ce au apărut mai recent. Povestea o urmărește pe Anna, care în urma cererii de divorț, începe să prezinte un comportament din ce în ce mai ciudat și violent. Soțul ei încearcă să descopere ce se întâmplă și pe parcurs află detalii din ce în ce mai sfâșietoare pentru el, pentru ca în final să … În fine, mai mult nu spun.
Climax, regizat de Gașpar Noe, 2018, este un horror diferit de celelalte. Inspirația din Suspiria (menționat mai sus) mi se pare evidentă, dar sinistrul și groaza nu provin din ceva paranormal. Povestea prezintă un grup e dansatori închiși într-o școală pe timp de viscol, care petrec după ultima repetiție împreună, însă toată sărbătoarea se transforma într-un coșmar atunci când afla că cineva a pus LSD în sangria și majoritatea dintre ei au parte cel mai prost trip din viața lor.
3.Documentar și biografie pentru cei care își pun viața la punct
Homework, regizat de Abbas Kierostami, 1989, prezintă răspunsurile mai multor copii de clasa întâi și a 2-a din Iran, la întrebări legate de temele primite la școală. Modul sincer în care vorbesc cei mici ilustrează și problemele sistemului cât și elemente de violenta domestica, au ajuns să mă emoționeze profund, acesta fiind un film care a rămas cu mine și sunt sigură că o să rămână în continuare, motiv pentru care sper sa îl vadă cât mai multă lume.
Exit through the Gift Shop, regizat de Banksy, 2010, are ca personaj central un mic patron francez al unui magazin, care se decide sa filmeze artiști stradali celebri ai acelor vremuri. Printre ei se afla și Banksy care realizează ca bărbatul precizat este un adevărat personaj așa că, folosindu-se de materialul deja filmat de el, începe sa îl filmeze la rândul lui pe bărbat și îl încurajează sa devină și el un artist stradal. Filmul este ușor de urmărit și are un element al aventurii pronunțat, de aceea sper că va fi apreciat de cât mai mulți dintre voi.
Andrei Rublev, regizat de Andrei Tarkovsky, 1966, este unul dintre cele mai bune filme din toate timpurile și nu doar eu sunt de aceasta părere. Povestea prezintă viața iconografului Andrei Rublev, de la începutul secolului 15. De la istoria Rusiei pana la elementele de credință și dedicație, filmul este unul care te marchează pentru tot restul vieții. Nu e tocmai ușor de urmărit dar dacă aveți 3 ore libere și dorința de a vedea ceva mai greu și mai complex, nu ezitați să îl vedeți.
Evident, nu am inclus toate genurile sau toate filmele care consider ca ar trebui vizionate, dar aceasta mica lista este un bun început. Dacă totuși nu va mulțumește sau le-ați văzut deja pe toate, va las cu un playlist creat de o colega (@_karina.a_._), care include filme din 1902 pana prin 1980, în ordine cronologica, în care puteți sa găsiți și unele dintre recomandările de mai sus, ori cel puțin alte filme de la aceeași regizori menționați în listă. Acum chiar sper că aveți, măcar pentru câteva zile, cu ce să alungați plictiseala.
