redactor: Vladimir Ciobanu // ilustrații: Ilinca Radu
Înaintea apariției virusului COVID-19, vedeam zi de zi cupluri prin fața liceului, în metrouri, chiar și prin cafeneaua mea preferată. Până și în grupul meu de prieteni există persoane care se află într-o relație amoroasă, cum este și normal de altfel. Peste tot pe unde mă uitam, parcă mai vedeam încă 5 cupluri. Însă, de când a început această vacanță forțată, normal că nu am mai văzut sau auzit nimic despre nimeni.
Am decis să mă autoizolez pentru binele prietenilor și familiei mele, iar acum singura mea interacțiune cu prietenii este pe instagram sau facetime, platforme pe care nu am mai văzut atât de multe cupluri pe cât eram obișnuit. Așa că am început să simt lipsa acelor discuții legate de iubitul/iubita prieteniilor mei pentru că, în această perioadă a vieții noastre, cel mai abordat subiect este, culmea, iubirea. Fiind cu toții adolescenți, normal că încă nu suntem destul de experimentați în artele iubirii, însă clar știm când o simțim prima oară cu adevărat.
Mereu m-au fascinat poveștile prietenilor mei legate de relațiile lor și de fiecare dată când mai întreb “Cum merge?” rămân șocat de răspunsurile lor. Așa că am vrut să văd cum afectează COVID-19 relațiile adolescenților din ziua de azi; am primit câteva mesaje anonime din partea mai multor tineri îndrăgostiți:
„Partea cea mai nașpa e că stăm și departe unul de celălalt. Afară refuz eu să stăm, deci singura șansă ar fi să vină el la mine sau eu la el, dar date fiind împrejurările, asta se poate realiza doar schimbând două tramvaie, deci asta pică. El este dispus să vină la mine, dar eu sunt prea paranoică și prefer să-i spun că cel mai bine stă acasă. Deci nu, nu cred că ne vom vedea curând în persoane, presupun că îl va lua mama mea cu mașina joi, când este ziua mea, ca măcar atunci să-l văd; în rest ne vedem doar pe facetime. Momentan este ok, dar sigur nu voi mai fi de aceeași părere și peste câteva săptămâni. Și în ciuda dorului, clar nu voi fi de acord să ne punem în pericol să ne vedem, consider că este mult mai importantă sănătatea.”— 👩🏽;
„Declararea stării de urgență și intrarea in carantină ne oferă tuturor timp pentru activitățile de care nu avem de obicei timp si pentru reflectare. Astfel am avut ocazia de a observa schimbările aduse de situația în care ne aflăm, schimbări care se extind, desigur, până la relația în care mă aflu. Luna aceasta o să sărbătoresc alături de iubita mea 6 luni, probabil în carantină. În primă instanță nu am crezut că statul izolat in casă o să aibă un impact major. Pe masură ce au trecut zilele, insă, am realizat că m-am înșelat. Locuim relativ aproape unul de celălalt, motiv pentru care faptul că nu este indicat să ieșim din casă este și mai chinuitor. Cu toate că vorbim zilnic, îmi e dor să ieșim afară într-un local sau pur și simplu să ne vedem in pauzele de la liceu. Obișnuit fiind să ne vedem zilnic, îmi e greu să mă ajustez la schimbări. Presupun că cel mai mult îmi lipsește să o iau in brațe, îmi place să o simt aproape și cu siguranță o să recuperez în momentul in care o să ne vedem. Ritmul lent al acestui timp „liber” are și o parte pozitivă fiindcă m-a determinat să mă gândesc mai mult la noi doi și să îmi dau seama că legătura pe care o avem este specială. Consider că o să reușim să depășim vremurile neplăcute, iar acest lucru o să ne apropie.” —👦🏻;
„Am plâns ultima oară când ne-am văzut. Faptul că nu stiam când o să mai iesim m-a întristat mai mult decât credeam. Carantina însemna că rutina mea de zi cu zi se va schimba, si nu mă descurc prea bine cu schimbările. Înainte ne vedeam în fiecare zi la liceu, acum ne vedem de două sau trei ori pe facetime. Înainte ieșeam la cafea, sau să mâncăm ceva în oraș, acum ne bem cafele singuri acasă.
Dar am acceptat cu ușurință aceste mici schimbări. Cu distanțarea fizica nu știu totuși dacă o să mă obișnuiesc. Amândoi suntem niște persone afectuoase, așă că tot timpul stăteam unul langă altul, îl țineam de mană sau în brate, el mă pupa pe cap, nu ne-am ferit niciodata de aceste gesturi, asă că imposibilitatea de a fi unul lângă altul a ajuns să mă afecteze.
Sunt zile în care îmi este dor de cum era înaine de această vacanță, îmi este dor să vină la mine, sau să iesim pe afara ca să ne plimbăm, îmi este dor să-l apuc de obraji si să văd cât de repede se înroseste.
Stiu că nu am cum să schimb ceva, dar de abia astept să iesim afara, primul lucru pe care o să-l fac este să-l strâng tare, tare în brațe.”—👧🏻;
„Momentan este suportabil. Ne este foarte dor unul de celălalt și vorbim oricum aproape non stop. Nu suntem obișnuiți să nu ne vedem chiar atât de mult timp, dar până la urmă am găsit o modalitate să ne ocupăm timpul. Ne-am luat amândoi Sims și ne-am mutat întâlnirile acolo. Suntem conștienți că o să mai dureze ceva timp până ne vom putea vedea, dar sănătatea amândurora este pe primul loc și sunt sigură că de acum vom prețui și mai mult fiecare moment împreună.” — 👩🏼🦱;
„Ziua șase fără Radu: vorbim pe apel video în fiecare seară, și în timp ce îl aud și îi simt parfumul de pe hanorac, am impresia că e lângă mine.”—👩🏼🦰;
„Să mă văd pe cât de des posibil cu iubita mea era o problemă și înainte de toată situația cu pandemia, cu starea de urgență și cu paranoia tuturor părinților. Oricum, părinții amândurora sunt destul de stricți din toate punctele de vedere, iar ai ei nici nu prea sunt de acord cu faptul că suntem împreună. Suntem amândouă și foarte lipicioase, doar pentru că, da, așa suntem noi dintotdeauna. Pe lângă asta, ea stă în afara Bucureștiului, eu stau în centru: de mici vizite pe ici pe colo nici nu se pune problema.
Așa că, trebuie să o spun cu toată sinceritatea, să fim complet rupte una de cealaltă timp de minim 5 săptămâni înțeapă puțin, dar momentan tot ne descurcăm destul de bine. Vorbim la telefon sau pe Facetime seara și pe mesaje mai toată ziua, dar e greu să găsești un echilibru între căt spațiu să ceri și căt timp din zi să îi aloci și persoanei iubite: până la urmă, acum avem absolut toată ziua liberă, și dacă ar fi după noi, am vorbi constant. Dar, în același timp, îți trebuie și timp pentru tine, îți trebuie, ca întotdeauna, puțin spațiu oricât de dor ți-ar fi de cealaltă persoană. A ușurat mult lucrurile să găsim acest echilibru, să nu ne mai simțim prost să ne spunem “Hey, nu prea vreau să stau pe telefon acum, mă duc să mă uit la un serial”, iar cealaltă să își facă și ea de cap în timpul ăsta. Ca să facem față avem si mici “date nights” din când în când. Avem aplicația Kast, care te lasă să faci screen-sharing destul de bun fără să îți înghețe ecranul odată la 5 secunde, și ne uităm împreună la filme. Când mai vorbim pe Facetime, pentru că nu există limită de timp la apel, uităm complet de timp. Zilele trecute am petrecut în jur de 4 ore doar vorbind despre orice.”—👱🏼♀️;
Dacă aveți și voi o discuție amuzantă sau interesantă cu iubita/iubitul vostru care v-a rămas de câteva zile în cap, o puteți recrea pe ilustrația urmatoare:
PS: nu uitați să ne menționați în povestea voastră de pe Instagram sau Facebook!!
