redactor: Alina Bălan
Undergroundul poate fi definit ca un spațiu imaginar unde artiștii din toate domeniile se adună să realizeze ceva original cu ajutorul creativității și al sentimentelor, fără a urma trenduri, standarde setate de lumea mainstream.
Există totuși specialiști ce susțin că nu mai există Underground, pe motiv ca toți avem posibilitatea de a ne promova într-un fel sau altul pe Internet. Această afirmație se datorează șifaptului că în majoritatea cazurilor din Occident, genurile muzicale noi apărute au fost fieintegrate in produsele finite destinate masei largi(mainstream), fie create ,,scene” speciale pentruacestea. În Romania însă, fenomenul a apărut mai târziu, după Revoluție, când oamenii au început să aibă acces la mai multă informație și astfel descoperirea că trebuia să prindem dinurmă multe concepte deja bine definite în afară. Această evoluție culturală a adus cu sine multe stiluri muzicale pe care artiștii puteau învăța să se muleze și chiar adapta în funcție de preferințe. Astfel, s-au format numeroase grupuri de hip-hop, rock alternativ, indie, techno, dintre care unele s-au împletit cu comercialul și au gasit loc pe scenele mari ale industriei, iar unele au rămas în Underground.
Pentru a pătrunde mai adânc in această lume, m-am îndreptat direct către cea mai sigurăsursă de informare: artiștii
Acum 3 ani de zile, 4 rockeri din doemeniul IT și financiar s-au hotărât să își completeze cercul Yin si Yang și să întemeieze o trupa. Pentru ca au vrut să arate că sunt diferiți, au inventat un cuvant doar al lor și și-au spus: UNFLICTED.
Vlad Pintilie-solist; Vlad Bâra-chitara; Alexandru Goga-bass; Claudiu Löffler-Enescu-tobe
Interviul cu ei a început prin a mărturisi că adevăratul lor job nu este cel pe care îl au de la 9 la 5, despre care însuşi chitaristul formației spune că: ,,Nu există lucruri mai departe de sufletul meu decât ocupația asta”, ci trupa. Activitatea înafara ei are rolul de a alimenta pasiunea lor cea mare, muzica, atât financiar, cât și prin entuziasmul sporit pe care îl au cand au ocazia să se ocupe de proiecte. Deși băieții râvnesc la o ocupație muzicală full-time, nu s-ar îndrepta niciodată spre drumul dictat de alții, spre zona comercială, pentru că spun ei: ,,Situația ar fi similară cu cea de acum și ne-am îndepărta iar de ceea ce ne place”. Au însă un mic detaliu de adăugat, acela că, dacă mainstreamul s-ar schimba și masa largă ar accepta o varietate de stiluri, ar încerca şi acest spatiu artistic.
Încet, încet ne îndreptăm către problema ce ține de Underground. Pe de-o parte, sunt organizatorii de evenimente, pe de alta publicul, ambii mânați de aceeași, să-i spunem,
neîndrazneală de a da o sansă la ceva nou. Acestea fiind spuse, trupei în cauză i-a fost greu să se strecoare în mulțimea de trupe rock ce le-a fost încredințată doar o fâșie din scena țării. Per total, mediul nu este unul neapărat prietenos, numărul restrâns de resure dând drumul la o întrrecere între artiști.
Deși trupa are libertate creatoare, în sensul în care poate compune orice își dorește, în ritmul specific, atribuțiile unui manager sunt împărțite între cei 4 membri. Astfel, ei se ocupă exclusiv de mailuri-momente artistice- promovare. Totuși, în acești 3 ani de Unflicted, băieții au avut timp să se cunoască, să împărtășească idei, să se redefinească și să găsească un drum comun. Așa, s-a nascut primul lor album, Naiade. Membrii trupei spun despre el că este ,,o colecție de stări” la tobe,la chitară, care s-au mixat pentru a forma un tot unitar. Și-au denumit inventiv muzica ,,stoner melodic semi-psihologic” la care s-au adăugat și note romantice prin temele și instrumentalul ales. În fond, cântecele au pornit de la experiențe sentimentale proprii, toate acestea fiind, spun ei, ,,un fel de călatorie inițiatică”, fiecare persoană dragă fiind asociată unei lecții. Toate acestea s-au pus sub numele unor ființe mitice, naiadele, nimfe ale apelor dulci ale căror legende au de obicei rol moralizator, finalul fiind nefericit. Am vorbit un pic si despre ultimul lor videoclip, cel al piesei Naiade, ce prezintă o poveste de dragoste dintre două femei. Ideea le-a venit în drum spre mare, din dorința de a depăsi linia continuă pe care mergeau, pentru că pana la urma ,,fiecare e liber să găseasca frumusețea unde vrea”.
Dacă nu ai ascultat până acum Unflicted, îți las aici o piesă aleasă chiar de ei și pentru căadevărata variantă a unei piese este cea live, în curând îi veți putea auzi în club Control:
Schimbăm puțin stilul muzical și zona de referință și ne îndreptăm spre Brașov cu al lui ALEXU AND THE VOICES INSIDE.
,,Muzica e o pasiune ce a tot crescut’’, a tot crescut în lumea lui Alexu până când o perioadămai dificilă l-a determinat să aibă nevoie de mai multă exprimare și astfel, a început să scrie piese. În caz că vă întrebați, numele ales face referire atât la jocul de voci suprapuse din cântecele lui, cât și la toți oamenii care l-au susținut în decursul a celor 2 ani de activitate. L-am rugat să își integreze creațiile într-un gen muzical, iar el le-a categorizat drept ,,indie folknostalgic”, pentru că versurile lui conțin trăiri trecute și mesaje pe care nu le-a putut spune față înfață. Artistul a adăugat și faptul că muzica sa nu este neapărat destinată publicului larg, fiind piese de stare, ,,Trebuie păstrat un nivel de intimitate între public şi artist”, pentru că spune el, ,,adevărata plăcere stă în apropierea de oameni, în schimbul de energii cu aceștia”.
Alexu mi-a mai mărturisit că toată această călătorie artistică îi aduce mult mai multăsatisfacție decât dacă s-ar îndrepta spre mainstream. Lumea Underground, spune el, nu îi pune presiune și astfel poate fi cât mai autentic, iar gândurile să fie așternute pe hârtie în ritmul propriu. Astfel, un artist Underground, în viziunea lui, are sansa de a pune mai mult accent pe sentimente decât pe versuri ce pot fi ușor reținute , până la urmă, fiind mai important pentru
artiști să fie nu doar auziți, ci înțeleși. Deschidere, curaj, asta îi trebuie unui artist pentru a ieși din tipare, să meargă pe instinct, nu pe normele societății.
Autenticitatea artiștilor Underground vine și din faptul că își construiesc întreg pachetul pe cont propriu, deși poate deveni complicat. Alexu, la fel ca băieții de la Unflicted, ziua este IT-istși mărturisește că mailurile, organizarea, dar și munca unei piese pot fi stresante, însă este totul mult mai personal, mai satisfăcător.
În comparație cu băieții de la Unflicted, Alexu a avut parte de un mediu ceva mai prietenos în drumul său către afirmare. ,,Doar noi între noi artiștii ne putem ajuta” și ,,Muzica nu ar trebui să fie o competiție” sunt două sintagme pe baza cărora s-a dezvoltat o comunitate, prima dată pe plan local, în Brașov, numită ,,Fine Sounds” , unde artiștii colaborează între ei. Pentru că ei merg pe principiul că ,,Muzica trebuie răspândită”, au creat conceptul de ,,Soundcards”, niște cărți poștale create de artiști grafici ce prezintă detalii despre artiști și QR coduri pentru a accesa muzica. O altă veste bună a fost că în Brașov se dezvoltă din ce în ce mai multe localuri dedicate audițiilor live, unul dintre ele fiind ,,Tipografia”, care îi ajută și cu distribuirea Soundcardurilor.
Pentru a-și reprezenta proiectul Alexu and The Voices Inside, acesta a ales piesa următoare, iar pentru o conexiune și mai bună cu artistul, vă recomand un moment live.
În final sper, dragă cititorule, că ți-ai conturat o imagine armonioasă a acestei lumi şi te îndemn să fii curios, să asculți şi alți artişti înafara celor care îți aleargă prin playlist în fiecare zi. Susține frumosul şi te rog, nu te teme de necunoscut.