redactor: Petra Torsan fotograf: Ioana Schiaua
Fiecare dintre noi are un parc unde se juca în copilărie, dar pe care acum îl ocolește în drum spre casă sperând să nu dea ochii cu foștii colegi din generală. Sau ceva asemănător. Oricum, privirea asupra cartierului în care locuim se schimbă odată cu trecerea timpului, deși încărcătura emoțională – fluidă la rândul ei – persistă de cele mai multe ori și ne face să vrem să spunem povești despre cum era locul cu ceva timp în urmă, jonglând cu imaginea sa din prezent.
Legat de acest parc pe care-l ocolim (sau nu!), care ar fi un astfel de loc pentru tine? Ce te face să menții atașamentul față de el? Ce reprezintă pentru tine?
„Pentru mine un parc de care mă feresc permanent e 23 August, sau Național, cum scrie pe el acum; e minuscul și neschimbat de când eram mică. E o acasă la care nu revin cu dragă inimă, pentru că mă claustrează în amintiri suprasolicitate din copilărie. E de ajuns că le car cu mine peste tot, așa că mă feresc de aleile din Național, că poate mă întâlnesc cu mine mică.” (Ana Banu, 18 ani, Iancului)
„Încerc mereu să nu mă rezum la genul ăsta de perspectivă și prefer să văd locurile care mă înconjoară de când eram mic ca pe cadrul evoluției mele, care se prelungește până azi. […]Deci nu sunt atașat de parcurile cartierului meu ca de portaluri către trecut, cât de chestii la care mă raportez pentru a-mi da seama unde ma aflu acum, raportat la unde mă aflam înainte. Și oricum, parcă abia de curând am început să mă obișnuiesc să apreciez o esetică a ciudatului între blocurile astea comuniste unde răsare câte o încercare de kitsch capitalist.” (Teodor Manta, 18 ani, Drumul Taberei)
„Parcul Sebastian reprezintă întreaga mea copilărie și nu mi-aș fi imaginat-o fără un astfel de loc.” (Andreea Denisa Tudor, 18 ani, Rahova)
„Locuiesc în zona Foişorul de foc/Moşilor şi de când am terminat generala şi am intrat la un liceu care nu e aproape de casă, părculeţul de lângă şcoala generală a rămas o amintire a zilelor de școală când, după ore, am legat prietenii şi, de când am terminat clasa a 8-a nu am mai trecut pe acolo. Am rămas prieten cu câţiva colegi, dar locul acela a rămas doar o amintire. Cred că menţin ataşamentul faţă de părculeţ tocmai pentru că, cumva, e cel mai reprezentativ loc care să îmi aducă aminte de anii de generală.” (Matei Rădulescu, 18 ani, Foișorul de foc/Moșilor)
Ai fost nevoit/-ă să te muți vreodată dintr-un cartier în altul? Dacă da, cum s-a simțit schimbarea? Dacă nu, puteai face cândva ceva ce acum nu mai poți din cauza schimbărilor (ex.: demolări, apariția de noi clădiri etc.) apărute în cartierul tău? Despre ce fel de schimbări e vorba și cum au afectat/îmbunătățit calitatea vieții celor ce locuiesc în zonă?
„O schimbare de-a dreptul tragică sunt defrișările din parcul Carol, de pe lângă mausoleu. Am văzut de la distanță că acum, dincolo de liceul Șincai, unde înainte era o pădurice verde, se întinde un câmp maroniu arid. N-am avut curajul să trec pe acolo, dar mă simt dator să vizitez curând parcul, să constat pagubele și să sper ca răspunsul la de ce? să fie pe măsură.” (Vlad-Cristian Dragne, 18 ani, Unirii)
„Din fericire, nu am fost nevoită să mă mut din propria casă, dar apariția unei noi clădiri începe să se impună și să strice aerul, adică așa-zisa Catedrală a Neamului. Locuiesc fix în fața ei,adică paralel cu ea. O văd zilnic când sunt acasă și îmi ocupă cerul.” (Ioana Pătrașcu, 17 ani, 13 Septembrie)
„Am locuit în Pantelimon până în clasa a IV-a, dar tot în zona Iancului sau în apropierea ei petreceam cel mai mult timp. Presupun c-am început să mă simt cu adevărat acasă abia după ce m-am mutat aici în cartier, și cred că asta spune îndeajuns despre identificarea mea cu străzile înguste, copacii bătrâni și gangurile cu graffiti timide din Iancului. E ceva foarte liniștit la cartierul ăsta cuminte, care dormitează comod. E de parcă aici nimic nu se schimbă niciodată.” (Ana Banu, 18 ani, Iancului)
„Vor să demoleze Piaţa Norilor, lucru care mă întristează puţin: mergeam săptămânal cu bunică-mea acolo şi toţi vânzătorii mă ştiau şi-mi dădeau brânză şi căpşuni special păstrate pentru mine (sau cel puţin aşa spuneau ei…) din spatele tejghelei.” (Mara Isvoranu, 17 ani, Tineretului)
„De când locuiesc în cartier nu am avut lucruri pe care să nu le mai fi putut face, cu toate că observ ca multe case din zonă au fost demolate pentru a face loc blocurilor de locuinţe sau birouri.” (Matei Rădulescu, 18 ani, Foișorul de foc/Moșilor)
„Locurile din cartier s-au schimbat, mai ales zona unde îmi petreceam vremea cu amicii. Au fost construite noi garduri care ne-au distrus cea mai mare parte din locul în care ne jucam, a fost tăiat corcodușul despre care credeam că va trăi veșnic lângă uzina unde se strângeau bunicile copiilor de la bloc, iar în locul său a apărut o îngrozitoare parcare deținută de un restaurant.” (Andreea Denisa Tudor, 18 ani, Rahova)
Ce obiective oficiale sau neoficiale din cartierul în care stai ai arăta cuiva care nu locuiește acolo? Care e motivul pentru care le-ai arăta? Cum se raportează la ele restul celor locuiesc în zonă și ce reprezintă/au reprezentat ele pentru cartier sau evoluția lui?
„Unui vizitator i-aș arăta Biblioteca Națională, Teatrul de Operetă, Mânăstirea Radu Vodă și poate Biserica Bucur. Deasupra pasajului Mărășești e un loc frumos, cu tot traficul care trece pe dedesubt și cu Palatul Parlamentului care se vede în depărtare. Lumea nu se raptortează nicicum la aceste locuri, sunt doar decoruri frumos construite, scenografie de fundal. Frumusețea apare când le privești de aproape, când te lași învăluit de atmosferă, abia atunci poți să simți că ești în București.” (Vlad-Cristian Dragne, 18 ani, Unirii)
„Unul dintre locurile preferate din cartierul meu – si din tot Bucureștiul, de fapt – este Delta Văcărești. Am avut probabil cele mai revelatoare experiențe acolo, iar liniștea mă ajută mereu să îmi adun gîndurile. O perioadă am și ezitat să zic lumii de el, pentru a nu se supraaglomera.” (Diana Miu, 17, Vitan-Bîrzești)
„Obiective? În Militari? Stau aici de 16 ani și nu am găsit vreunul. Totuși, cred că e interesant de vizitat, e clișeul cartierului bucureștean: blocuri comuniste ascunse în spatele unora renovate în culori stridente, parcuri în spatele blocurilor, o piață scoasă din comediile satirice, non-stop-uri și, în general, lucruri făcute de mântuială.” (Ioana Schiaua, 16 ani, Militari)
„Faptul că zona în care am locuit până acum este atât de liniștita este atât o binecuvântare, cât și un blestem. Pe de o parte, este foarte frumoasa atmosfera seara când iți scoți câinele la plimbare. Pe de altă parte, chiar nu ai multe multe de facut în zona mea. Ai veșnicul kaufland și mega la doi pași, capatul troleibuzului 69 la o aruncatura de băț, câteva parculețe de cartier, dar cam atât.” (Matei Preda, 17 ani, Drumul Taberei/Valea Oltului)
„Cel mai probabil aș începe cu Moghioroș și strada Brașov în general: biserica Sf. Vineri, McDonalds, nou-construitul centru comercial care mi se pare o abominație. Poate o plimbare pe „buclă”, unde mă duceau bunicii când eram mic, dupa care Plaza si Afi, Favorit cu Pardon Cafe și ce-o mai fi pe acolo. Biserica catolică, Hanul Drumețului și, desigur, școlile și liceele (Moisil, Lovinescu, Antim, Asachi, Sf. Andrei etc.). Oricum, nu cred că Drumul Taberei are mare lucru de oferit vreunui vizitator care nu a crescut printre locurile astea; cred că doar ca localnic poți fi atașat de ele. Într-un fel e rău că nu avem nimic într-adevăr wow, dar simultan e bine că totul are un aer mult mai intim și relaxat.” (Teodor Manta, 18 ani, Drumul Taberei)
„Zona în care stau eu are foarte multe restaurante fast food, restaurante cu specific grecesc sau mexican, unele dintre ele foarte bune şi asta ar fi o recomandare pentru o persoană care vine prin zonă.A da, şi Foişorul de foc care poate fi vizitat… eu nu am fost înauntrul foişorului niciodata chiar daca stau aici de când sunt mic.” (Matei Rădulescu, 18 ani, Foișorul de foc/Moșilor)
„Ce aș recomanda cu drag este o cofetărie, se numește Paradis, care pe atunci (n.a.: Andreea locuieste de 5 ani in Bragadiru) avea cele mai bune pricomigdale.” (Andreea Stoian, 17 ani, Titan)
„Obiectivul neoficial cu fundiță de onoare al cartierului meu este un secondhand. Îmi place enorm de mult că am găsit un SH care să-mi placă aproape de casa mea. Și are tot felul de chestii pe lângă haine; ultima oară am plecat cu o punguță plină ochi de mărgele.” (Ada Stan, 18 ani, Titan/Sălăjan)
Epilog/note personale, răzlețe:
– înfățișarea Bucureștiului se impregnează în noi
-orașul ăsta este, cu siguranță, mai mult decât blocuri gri, monotone și trafic infernal (și merită să fie descoperit pe de-a-ntregul)
– Mircea Eliade a zis ceva foarte fain despre el: Pentru mine, Bucureștiul este centrul unei mitologii inepuizabile.