Nu pot să-ți mai plâng
Încerc să te infrâng
Însa mereu mă uimești,
Cum de fiecare dată răzbești
Ma atragi in ispită,
Mă vei mentine rapită.
Cu ale tale vorbe dulci,
În vise ma culci…
Unde vom fi impreună
Dar nu sub aceeași lună.
Neîncetat m-ai captivat,
Acum parca te-am scăpat,
Printre degete mi-ai alunecat
Și totul s-a întunecat.
Ai avut multe de oferit
Pe care mi le-ai împărtășit
Însă mult am călătorit
Si lângă tine tot nu am înflorit.
M-ai făcut să te ador,
Cu isprave de amor
Am glăsuit cu umor
Lac de ambrozie curgător.
Ești energie pură
Cerul constant se purpură
In preajma ta a fost uimit,
Nu e de compătimit
Ca și el a fost furat,
Poate chiar cutremurat
De ochii tăi castanii,
Ce m-au sfâșiat ca titanii.
Imi cânți vorbe deșarte
Sufletul mi-l desparte
Duhul de departe.
Mi-a oferit o dorință
De a curma o suferință
A oftat la rândul lui….
Dar m-a dus pe acele timpului,
Voi spune că m-am înțepat.
Tu in schimb ai fost prea ocupat
Pentru a te uita in jur,
Ca să-mi dai un gând sigur.
Eram confuzi pe aripi
Nu puteam sclipii
Cum mereu mi-am dorit
Să nu mă fi ferit
De dragostea ta,
Conștiinta mă judeca.