„Arta” de Andreea Gălățeanu

Cum să fiu eu artist, dacă tu ești arta? Cum să fac eu artă când tu ești de neconceput în lumea asta? Deoarece artistul nu e definiția pe care societatea i-o dă, e o trăire, un sentiment, o simțire care vibrează în sufletul tău, controlându-ți toată ființa spre puterea pasiunii și dorinței spirituale. Pierdut în nebunie, el își pune sufletul în ea, îl vinde pentru o cauză mai mare decât el, decât întreaga omenire. Paradoxal va fi renegat și venerat în societate, va vărsa lacrimi și sange, căci corpul lui nu va putea suporta sufletul ce trazneste ca o bomba atomica tot, prin maretia lui, el vrea sa explodeze, sa iasa din lumea asta, exploatandu-si corpul in toate modurile posibile. Duce o lupta cu viata, dar in acelasi timp scoate ce e mai bun din ea. Se lasa pagubas in fata destinului, dand frau liber inimii. Fac arta din cei pe care ii iubesc si cand o fac, o fac inconstient, fara rationalitate. Si realizand astea ma intreb cum sa fiu eu artist, cand tu esti arta vietii? Tu in toata metamorfoza ta, in toata iubirea si veneratia, in simtirea viselor si iubirea cosmarurilor. Cum pot eu, cand deja maximul a fost atins de tine, in tine? Pentru ca asta e tot ceea ce faci tu, emani arta deoarece esti arta, transpiri dragoste deoarece numai asta esti, dragoste. Dar ajungand in absolut trebuie sa stim ca aici, in lumea asta, vom trai cu solitudine, pregatindu-ne cosmarurile, demonii si durerile pentru streangul din cealalta viata, unde infinitul sufletului nostru va fi transformat in ingerul visurilor noastre bine definite. Vom incanta paradisul si ne vom trai sensibilitatea fara pic de resemnare. Macar acolo stiu ca poate din tine voi deveni eu, fiind un artist ambulant si mediocru care leviteaza, dar fara succes pe langa ingeniozitatea macra in forma pura.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *