UNDERGROUND ROMÂNESC CU UNFLICTED ȘI ALEXU

redactor: Alina Bălan

Undergroundul poate fi definit ca un spațiu imaginar unde artiștii din toate domeniile se adună să realizeze ceva original cu ajutorul creativității și al sentimentelor, fără a urma trenduri, standarde setate de lumea mainstream.

Există totuși specialiști ce susțin că nu mai există Underground, pe motiv ca toți avem posibilitatea de a ne promova într-un fel sau altul pe Internet. Această afirmație se datorează șifaptului că în majoritatea cazurilor din Occident, genurile muzicale noi apărute au fost fieintegrate in produsele finite destinate masei largi(mainstream), fie create ,,scene” speciale pentruacestea. În Romania însă, fenomenul a apărut mai târziu, după Revoluție, când oamenii au început să aibă acces la mai multă informație și astfel descoperirea că trebuia să prindem dinurmă multe concepte deja bine definite în afară. Această evoluție culturală a adus cu sine multe stiluri muzicale pe care artiștii puteau învăța să se muleze și chiar adapta în funcție de preferințe. Astfel, s-au format numeroase grupuri de hip-hop, rock alternativ, indie, techno, dintre care unele s-au împletit cu comercialul și au gasit loc pe scenele mari ale industriei, iar unele au rămas în Underground.

Continue Reading

București. Adolescenți și cartiere.

redactor: Petra Torsan    fotograf: Ioana Schiaua

Fiecare dintre noi are un parc unde se juca în copilărie, dar pe care acum îl ocolește în drum spre casă sperând să nu dea ochii cu foștii colegi din generală. Sau ceva asemănător. Oricum, privirea asupra cartierului în care locuim se schimbă odată cu trecerea timpului, deși încărcătura emoțională – fluidă la rândul ei – persistă de cele mai multe ori și ne face să vrem să spunem povești despre cum era locul cu ceva timp în urmă, jonglând cu imaginea sa din prezent.

Continue Reading

Interviu cu Vlad Ivanov

La Gomera, Vlad Ivanov

redactor: Maria Munteanu

Anul acesta a avut loc cea de-a 18-a ediție a festivalului TIFF (Transilvania International Film festival) în cadrul căruia a fost proiectat cea mai nouă creație a regizorului Corneliu Porumboiu, filmul „La Gomera”. Proaspăt întors de la Cannes, filmul a fost înconjurat de un interes foarte mare din partea publicului românesc, interes ce s-a păstrat până în momentul actual, odată cu anunțul că acesta este propunerea României pentru premiile Oscar la categoria „Cel mai bun lungmetraj internațional”.

Evident, toate aceste lucruri pot stârni interesul oricui și cu ocazia premierei la nivel național care are loc chiar astăzi, 13 septembrie, am decis să vă povestesc puțin despre prima mea întâlnire cu actorul în rolul principal al filmului: Vlad Ivanov.

Continue Reading

TEDxYouth@CaleaVictoriei

redactor: Maria Blîndu

O echipă cu inițiativă aduce în lumina tinerilor eroii poate încă necunoscuți ai acestei generații, pe 19 octombrie, la Sala Dalles, în cadrul unei experiențe calitative TEDx.

Scopul evenimentului este acela de a prezenta oamenii de valoare mai puțin cunoscuți ai societății românești, care au avut un impact asupra domeniului în care activează prin pasiune, ambiție și dăruire. Acești oameni, care după un drum greu parcurs și după multe provocări adunate de-a lungul vieții au reușit să își atingă scopul, să îmbine utilul cu plăcutul și care deși nu se află în lumina reflectoarelor, reușesc în continuare să schimbe societatea din jurul lor.

Continue Reading

„Nebun” de Smaranda Cărare

Am vrut să-nchid o pasăre în colivie

Nebun ce sunt,

Căci pasărea era Adevărul.

Am vrut să închid adevărul într-o colivie.

 

Am închis pasărea în colivie

Nebun ce sunt,

Pasărea a spart colivia și a zburat

Nu mai aveam nici pasăre nici colivie

Am vrut să-nchid Adevărul într-o colivie.

Continue Reading

„Timpul”

Nu poti trai decat aici si acum, in ceea ce se numeste prezent. Chiar si cand te gandesti la trecut sau la viitor, nu o poti face decat in prezent. Trecutul nu reprezinta decat memorii si urme ale unui prezent ce a disparut, iar viitorul nu reprezinta decat o predictie realizata pe baza acelui trecut, despre un prezent ce va sa vina. Un viitor complet predictibil este deja trecut. La ce bun sa alergi dupa un viitor, daca in momentul in care devine prezent vei fi mult prea ocupat alergand dupa un altul, nefiind capabil astfel se te bucuri de ceea ce este aici si acum? Maine nu exista.

Continue Reading

text anonim

inerție între două bucăți de lemn el își trăia viața între raftul din stejar pe care își ținea hainele (sortate după culoare) și barul din alun lucios plin de sticle goale în lumina zilei el simțea moartea zi de zi dând cu aspiratorul curățând zațul de pe căni și ștergând praful dintre cărțile citite cu 20 de ani în urmă când încă putea citi căci pe-atunci n-avea creierul inundat de stafii între două etaje el se plimba în fiecare noapte urca treptele din piatra ca un ponei împiedicat și în loc de aer respira sughițuri se simțea ca un bukowski al vremurilor noastre dar când punea pixul pe foaie îi cădea mina și de obicei n-avea bani să își cumpere alta că era inflație și alcoolul se scumpise și oricum n-ar fi contat prea mult nici dacă avea o mină căci el nu scria între a fi scriitor și a vomita lui ii plăcea mai mult să dea votcă afară, nu sentimente între 4 pereti, 3 albi si unul multicolor dormea de obicei după-amiaza și seara înainte să plece își parfuma puloverul transpirat un puf în stanga si un puf în dreapta un puf de ck si un puf de dior pentru că dintre două femei nu știa ce să aleagă una îi dăduse atenție seara trecută a doua îi dăduse un copil neatent cu mai mult timp în urmă între două greșeli oare care-i mai bună sa trăiești sau să mori? dar de ce n-ai trăi omorându-te încet si trăgând după tine pe alții, discret.

Continue Reading

„Arta” de Andreea Gălățeanu

Cum să fiu eu artist, dacă tu ești arta? Cum să fac eu artă când tu ești de neconceput în lumea asta? Deoarece artistul nu e definiția pe care societatea i-o dă, e o trăire, un sentiment, o simțire care vibrează în sufletul tău, controlându-ți toată ființa spre puterea pasiunii și dorinței spirituale. Pierdut în nebunie, el își pune sufletul în ea, îl vinde pentru o cauză mai mare decât el, decât întreaga omenire. Paradoxal va fi renegat și venerat în societate, va vărsa lacrimi și sange, căci corpul lui nu va putea suporta sufletul ce trazneste ca o bomba atomica tot, prin maretia lui, el vrea sa explodeze, sa iasa din lumea asta, exploatandu-si corpul in toate modurile posibile. Duce o lupta cu viata, dar in acelasi timp scoate ce e mai bun din ea. Se lasa pagubas in fata destinului, dand frau liber inimii. Fac arta din cei pe care ii iubesc si cand o fac, o fac inconstient, fara rationalitate. Si realizand astea ma intreb cum sa fiu eu artist, cand tu esti arta vietii? Tu in toata metamorfoza ta, in toata iubirea si veneratia, in simtirea viselor si iubirea cosmarurilor. Cum pot eu, cand deja maximul a fost atins de tine, in tine? Pentru ca asta e tot ceea ce faci tu, emani arta deoarece esti arta, transpiri dragoste deoarece numai asta esti, dragoste. Dar ajungand in absolut trebuie sa stim ca aici, in lumea asta, vom trai cu solitudine, pregatindu-ne cosmarurile, demonii si durerile pentru streangul din cealalta viata, unde infinitul sufletului nostru va fi transformat in ingerul visurilor noastre bine definite. Vom incanta paradisul si ne vom trai sensibilitatea fara pic de resemnare. Macar acolo stiu ca poate din tine voi deveni eu, fiind un artist ambulant si mediocru care leviteaza, dar fara succes pe langa ingeniozitatea macra in forma pura.

Continue Reading