redactor: Yasmina Popa
Când am văzut The Way He Looks (sau titlul original în portugheză, Hoje eu quero voltar sozinho) în lista de proiecții de la Pelicula, știam exact ce o să se întâmple: o să merg să-l văd pentru a cincea oară, o să plâng la final ca de fiecare dată și apoi am să mă întorc acasă să scriu exact despre asta.
Gândul a venit fix în acele câteva momente lacrimogene de la final în care am realizat că de fapt plâng de fericire, de fapt. Personajelor LGBT din filme le sunt oferite, de obicei, un sfârșit tragic, un laitmotiv atât de des întâlnit în majoritatea lungmetrajelor. Daniel Ribeiro, însă, reușește să incapsuleze adolescența atât de bine într-un singur film cu un final fericit, atât de simplu în aparență, dar atât de important pentru cei care sunt în căutare de reprezentare în cinematografia mainstream.
The Way He Looks spune povestea unui băiat, Leonardo, care se află în căutarea independenței, ca orice tânăr de vârsta lui. Are același set de probleme ca oricine altcineva: primul sărut, iubirea, prieteniile, fugitul de acasă. Singurul lucru prin care se distinge e lupta pentru normalitate când ești orb. Singura care îl tratează ca un adolescent normal este prietena lui cea mai bună, Giovana, până la sosirea lui Gabriel.
Leonardo și Gabriel sunt cel mai bun exemplu de răbdare. Leonardo îl învață pe Gabriel despre lumea pe care nu o poate vedea, de la eclipsa solară până la dans, iar Gabriel despre lucrurile pe care nu le-a auzit până acum, ca muzica clasică. The Way He Looks îți aduce aminte că viața e ca mersul pe bicicletă: e nevoie de timp și de puțină încredere. Dar că în final totul va fi bine.
Sunt multe lucruri pe care le-am învățat împreună cu Leonardo și Gabriel, așa că să văd unul din filmele mele preferate în lista de la Pelicula a fost o surpriză plăcută. Pentru toți cei care au nevoie de un reminder că lucrurile nu merg întotdeauna prost, vă îndemn să vă uitați și voi la The Way He Looks.
