PELICULA FESTIVAL [DAY 1] — Central do Brasil

redactor: Yasmina Popa

Toamna aduce — pe lângă sweater weather, un motiv bun să te așezi melancolic cu o cană caldă lângă geam, ploaie și primele săptămâni de școală — ediția a patra a prestigiosului festival de proiecții, Pelicula. Desfășurat între 11-15 septembrie în diferite locații precum Cinema Elvire Popesco, Institutul Cervantes și Cinema Muzeul Țăranului, Pelicula are anul acesta în focus Brazilia întru totul, de la cinematografie, până la arta culinară și cultură.

Am fost la deschiderea de anul acesta și încă de dinainte de a păși în curtea a Cinema Elvire Popesco, am fost întâmpinată de peticul vesel de culoare care se zărea din spatele intrării. Odată ajunsă în mijlocul acțiunii, motto-ul “un festival ca o fiesta” începe să prindă mai mult sens.

Când te așezi pe scaun într-o sală de proiecții și lumina se stinge, te aștepți ca filmul să înceapă să ruleze, dar cei de la Pelicula preferă surprindă. Echipa entuziastă de la Alemar au luat locul sub lumina scenei ca să ofere publicului o demonstrație de percuție, dans, muzică și capoeira, o parte semnificativă culturii braziliene. Întregul spectacol a ținut mulțimea din sală cu sufletul la gură prin natura interactivă a momentului, incluzând spectatorii în arta plină de viață de pe scenă.

Cei de la Alemar Capoeira nu au fost singurii invitați ai serii; juriul ediției (format din Sylvie Debs, Bogdan Dumitrache și Boglarka Nagy), ambasadorul Braziliei în România și directorul Institutului Francez s-au regăsit printre cei prezenți. Acesta din urmă a ținut să laude filmul din deschidere, Central do Brasil, o proiecție pe care a văzut-o personal la cinema în Paris. “Central do Brasil s-a realizat printr-o colaborare Brazilia-Franța, astfel că cu ce puteam începe mai bine acest festival decât cu acest film?” spune el.

Central do Brasil, un titlu emblematic al Braziliei care și-a păstrat acest statut din 1998 până acum, e genul de film care te ține captivat de la început până la sfârșit. Povestea lui Walter Salles transpusă prin cinematografia lui Walter Carvalho și muzica lui Antonio Pino, Jaques Morelenbaum și Stewart Copeland redau povestea lui Dora, o profesoară ieșită la pensie care își câștigă existența prin a scrie scrisori pentru oamenii analfabeți a lui Rio de Janeiro. Personajul lui Fernanda Montenegro este aruncată într-o aventură neașteptată atunci când ia în grijă băiatul unei femei omorâte într-un accident de mașină, momente după ultima scrisoare adresată soțului ei pierdut.

Următoarele 113 minute spun povestea unei prietenii nonconformiste, cât Dora și Josué se aventurează să găsească tatăl dat dispărut al băiatului. Sacrificii, pericole, disperare, eforie, iubire — toate adunate într-un amestec omogen care nu te lasă să respiri. Walter Salles reușește să pună puterea relațiilor și empatiei într-o lumină complet nouă care te marchează și te pune pe gânduri mult timp după terminarea filmului.

Festivalul Pelicula promite multe proiecții la fel de bune și o atmosferă plăcută, so see you there!

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *