redactor: Yasmina Popa / foto: Alesia Sora, Alexandra Ion
Evenimentul de pe 18 mai a însemnat pentru mine, cât și pentru toți tinerii (și acei câțiva părinți prezenți) care au participat, un fel de portiță deschisă pentru noi idei, întrebări și cel mai important, determinare. Lucrând ca voluntar, am reușit să am o privire în spatele cortinelor, însă nu a fost suficient.
Am început să mă întreb: ce motor a alimentat, de fapt, TEDx? Cum a reușit un adolescent să le deschidă adolescenților o platformă atât de importantă de exprimare? Astfel, m-am echipat cu toate aceste întrebări și m-am dus la inima evenimentului — prietena mea, Sofia Scarlat.
Y: De la ce a pornit dorința de a avea un TEDx pentru adolescenți în România?
S: Pentru mine, TEDx-ul a pornit de la dorința de a oferi adolescenților cât mai multe șanse să se exprime și să învețe în afara școlii. Momentan nu avem foarte multe oportunități de genul, iar la școală de foarte multe ori se creează un mediu care descurajează opinii diferite sau dezbateri de orice fel. Evenimentul acesta a fost o șansă pentru adolescenți nu numai să își exprime punctele de vedere, dar să și facă acest lucru prin prezentarea unor argumente și soluții pentru problemele adresate.
Y: Cum a luat naștere evenimentul în sine?
S: Organizarea evenimentului a fost un proces foarte lung și dificil care s-a sfârșit de abia la finalul evenimentului de pe 18 mai. Licența în sine pentru TEDx este relativ greu de obținut, fiind multe formulare de completat, interviuri care să determine că într-adevăr poți mobiliza o echipă să organizeze acest eveniment. Partea asta a durat în jur de 2-3 luni și a început undeva prin luna noiembrie.
Când am primit în final licența și aprobarea de la TEDx eram într-o perioadă foarte aglomerată, așa că am schițat imediat un plan pentru următoarele 3-4 luni și procesul de organizare, de la posibile locații la deadline-uri pentru fiecare etapă. Era aproape 1 dimineața, dar știam deja persoanele potrivite pentru eveniment. Le-am trimis mesaj Sophiei și Biancăi (care la momentul respectiv nu se cunoșteau) și 10 minute mai târziu aveam un grup de Whatsapp și o listă de obiective.
Bineînțeles, de fiecare dată când un plan este foarte bine pus la punct acesta nu funcționează. Au fost multe momente în care a fost nevoie să improvizăm, să mutăm deadline-uri etc., iar în final încă mă puteam gândi la câteva aspecte noi pe care le-am fi putut introduce, însă asta rămâne pentru o ediție următoare. Pentru evenimentul de pe 18 pot spun
e cu mulțumire că am făcut, împreună, tot ce am fi putut face și am făcut-o bine.
Y: Care consideri că au fost cele mai grele etape prin care a trebuit să treci?
S: Nu aș spune că au fost etape dificile sau grele pentru organizarea evenimentului — în general, toți membrii echipei sunt foarte resourceful și știu să abordeze situații neprevăzute, așa că indiferent de ce “probleme” au apărut (speake
ri care nu au mai putut veni, sponsori greu de găsit pentru coffee break, etc.) am știut cum să le rezolvam.
Ce aș spune că a fost obiectivul meu principal și cea mai importantă etapă, însă, ar avea de-a face cu conținutul discursurilor. Motto-ul TEDx este “ideas worth spreading” și voiam neapărat să ne asigurăm că asta se va reflecta și în evenimentul nostru. Voiam ca toată lumea să iasă din sală la sfârșit cu răspunsuri, cu întrebari… cu orice informație nouă pe care o pot aplica într-un fel sau altul în viețile lor. Evenimentul nu era despre speakeri, ci despre ce informații pot oferi ei. Nu voiam să avem 15 minute de povești de viață sau ce au reușit aceștia să realizeze pe parcursul liceului, iar după feedback-ul primit la finalul evenimentului putem spune că am reușit acest lucru.
Y: Cum ai reușit să le depășești?
S: Toți speakerii au primit o serie de guidelines după ce au acceptat invitația de a vorbi în cadrul evenimentului. Acestea intrau în detaliu despre ce ar trebui să conțină sau să nu conțină un discurs. Pe lângă asta, am oferit feedback și îndrumare pe parcursul procesului de scriere a discursurilor. Când primele drafturi erau gata, le-am citit alături de restul echipei și am trimis înapoi feedback detaliat speakerilor. Având doi dintre organizatori (eu și Sophia) deja implicați ca redactori și editori în reviste, procesul a fost destul de natural și am știut cum să abordăm fiecare discurs în parte.
Y: Spune-ne în câteva cuvinte ce simți când te gândești la TEDx?
S: Oboseală. Eu, cel puțin, am organizat evenimentul în timp ce lucram ca președinte la Girl Up Romania (care organiza încă două evenimente în perioada respectivă), scriam pentru trei reviste, mă pregăteam pentru ACT și alte examene pentru facultate, învățam o limbă nouă… nemaivorbind despre școală. Cred că toți organizatorii au fost în situații similare, așa ca mi se pare destul de remarcabil că am reușit să lucrăm la acest TEDx în ciuda altor responsabilități și că acesta a ieșit exact cum ne-am dorit să iasă.
Y: Ce sfaturi le-ai da adolescenților care ar vrea să-și prezinte propriul TED Talk? Sau, mai pe larg, care vor să-și urmeze visurile?
S: Pentru cei care vor să își prezinte propriul TED Talk — țineți minte că nu este vorba despre voi. Este despre ce puteți oferi publicului, ce poate învăța acesta de la voi. Fiecare om are experiențe unice din care a învățat câte ceva, motiv pentru care aveți, cu siguranță, multe de împărtășit. Concentrați-vă asupra acelor lucruri pe care le-ai învățat, nu asupra celor pe care le-ați făcut.
Pentru cei care vor să-și urmeze visurile (adică fiecare persoană din cele aproape opt miliarde de pe Pamant), ce mi se pare mie important de reținut este să aibă un plan. Indiferent care este end goalul, este bine să îl împarți în mai multe end goaluri mai mici, și apoi să-ți dai seama ce etape trebuie să urmezi ca să ajungi acolo. Eventual poți împărți, la rândul lor, acele etape în etape mai mici. Oricum — faceți-vă un plan. Nimic nu se întâmplă doar pentru că te-ai gândit extrem de mult la acel scop.
Y: În final, crezi că lumea ar putea să-și creeze propriul TEDx?
S: Cred că toată lumea ar trebui să-și organizeze propriul TEDx, indiferent dacă este chiar aprobat de organizație sau pur și simplu este un eveniment ce urmează un format similar. Oferiți persoanelor din comunitățile voastre — fie că e vorba de școala la care mergeți, locul de muncă, sau orașul natal — o oportunitate prin care să se exprime, prin care să contribuie la mediul lor cu păreri, idei, soluții. Cu toții avem perspective importante de discutat. Dacă ai o platformă ce îți permite să evidențiezi mai multe voci din comunitatea ta, nu văd de ce ai ezita să o faci.
