Extra-vaganzza: finding shape

redactor: Sophia Tiganas
Extra-vaganzza: Finding Shape. Chiar dacă expoziția a fost botezată mai mult la repezeală decât din vreun exces de creativitate, nimeni nu ar putea spune că, până la urmă, titlul nu s-ar fi potrivit cu lucrările expuse de cei nouă tineri artiști.
Andrei Nițu, Mihai Stanciu, Mircea Cuza, Nichita Herașcu, Tudor Dobrescu, Theodor Niculae, Tom Balloon, Tudor Rădulescu și Vlad Andrușceac sunt toți în clasa a 12-a la „Nicolae Tonitza” și s-au hotărât să organizeze această expoziție pentru a aduce împreună cât mai multe idei și sentimente diferite. Dragomir Matei Vlad, cunoscut mai bine drept Tom Balloon, este cel care s-a ocupat în principal de organizarea expoziției. Pentru el, evenimentul acesta reprezintă o șansă de a se promova, pentru că asta e cel mai important pentru orice artist, mai ales pentru tinerii care nu au avut încă șansa de a avea o audiență mai largă. Pe lângă asta, a adăugat: „Suntem toți in ultimul an la liceul de arte și toți am fost de acord că ar fi cazul să facem o expoziție, fiind ultimul an în care lucrăm împreună.”

Am avut ocazia să vorbim puțin mai în amănunt despre expoziție cu 4 dintre artiști, anume cu Theodor Niculae, Mihai Stanciu, Mircea Cuza si Andrei Nițu. Răspunsurile lor antitetice la mai multe întrebări oarecum similare au ajuns să reflecte perfect cât de diferite erau operele expuse.
Fiind o expoziție atât de diversă, fiecare dintre artiști a avut ocazia să își prezinte propriile idei despre lume, despre sine sau despre problemele și dorințele lor. După spusele lui Theodor Niculae, „Întreaga expoziție este un fel de work in progress. Toată lumea a venit cu idei foarte diferite pentru că vrem să ne promovăm cât mai mult, și în domeniul ăsta trebuie să te zbați, pentru că nu o să se zbată nimeni altcineva pentru tine. Cam de la asta a pornit expoziția.” 
Mihai Stanciu, a cărui răspuns este într-o oarecare măsură similar cu al lui Theodor, ne-a explicat că „fiecare artist trebuie să se promoveze, să aducă ceva nou pe piață. Dintre toți artiștii români, jumătate pleacă în afară și cealaltă jumătate trebuie să se străduiască să se facă văzută. Ce face ca toate lucrările să se îmbine este exact că toate sunt diferite. Într-un final, toată lumea se aseamănă fix prin faptul că toată lumea vrea să fie unică, diferită de tot restul.” Și Mircea Cuza a rezumat ce înseamnă pentru el acest eveniment, pornind de la baza că fiecare dintre artiști a avut tot felul de idei foarte diferite una de cealaltă. „Fiecare a venit cu ideile lui proprii, deci s-a creat un amalgam de stări și subiecte. Am încercat sa creăm o atmosfera cât mai deschisă si abstractă. În loc să ne bazăm pe ceva concret, am ales un fel de agitație calculată.”
Cât despre alegerea locației, tot Theodor ne-a explicat de ce au fost toți de acord să își expună tablourile chiar în casa unuia dintre prietenii lor. ​​​​„Există un trend mai nou să organizezi galerii în tot felul de locuri non-conformiste, locuri în care poate nu te-ai aștepta să găsești o expoziție de artă. Am văzut evenimente organizate în garaje sau fabrici vechi, așa că să organizăm expoziția în casa unui prieten nici nu este ceva atât de nemaiauzit.”
Într-o perioadă în care este „la modă” să ți se pară că arta modernă nu este la fel de complexă sau interesantă ca arta clasică, e important să te uiți de 10 ori la lucrarea unui artist înainte să pretinzi că ai înțeles-o. Fiecare dintre cei cu care am vorbit a părut să fie, mai mult sau mai puțin, de aceeași părere.
Pentru a înțelege exact această afirmație, ar trebui totuși să înțelegem înainte viziunea artiștilor. „Lumea are prejudecata că arta modernă, abstractă, nu are o nicio latură complexă sau adâncă, ceea ce nu e adevărat. Mie mi se pare că pentru a înțelege orice pictură, trebuie să pui întrebări, să pui lucrarea în context ca să o înțelegi,” spune Andrei Nițu, înainte să înceapă să exemplifice prin propriile sale lucrări. „Sunt un tip destul de spiritual, și chiar dacă nu sunt super credincios, adopt din când în când teme religioase. Folosesc uneori numere magice, cum ar fi 3 sau 7.” Ne explică apoi semnificația din spatele a două dintre lucrările lui. „Aici am pornit de la ideea de rai și infern, și cum e mult mai ușor să cazi în infern decât să ajungi în paradis. Piscina roșie, cea mai mare, reprezintă infernul, iar cea de deasupra, albastră si mai inaccesibilă, este raiul.” În altă lucrare a sa, piscina albastră acoperită aproape în totalitate de pete roșii simbolizează pătarea conștiinței. ​
Mircea Cuza a vorbit de asemenea despre o serie de lucrării, la baza cărora se afla simbolul stelei. ​​„Arta nu ține de exactitate și realism, ci de concept. Am vrut să încadrez steaua, simbolul cosmosului și a infinitului, într-un spațiu foarte mic. Voiam să creez o antiteză puternică între spațiul deschis și spațiul limitat.” Spre deosebire de Andrei, Mircea crede că oamenii nu ar trebui neapărat să își pună sute de întrebări despre o lucrare, ci doar să se străduiască să înțeleagă emoția transmisă. „Oamenii ar trebui să nu se mai chinuie atât să caute înțelesuri. Cel mai bine ar fi să trăiască emoția fără să caute neapărat un înțeles sau să se întrebe ce a vrut artistul să exprime, doar să simtă lucrarea, pentru că toată lumea interpretează orice lucrare diferit.”
Mihai Stanciu ne-a explicat ideea din spatele lucrărilor lui și ce îl motivează pe el, pornind de la prejudecata constantă a unora față de arta modernă. „Nu totul trebuie să fie frumos. Lumea a ajuns să nu mai vrea să simtă sau să înțeleagă ce se află în spatele unei lucrări relativ simple, și să vrea doar să înțeleagă prin văz. Eu sunt într-un punct în care nu mai pictez doar ca să văd, pictez ca să simt.” Mai departe, a prezentat două dintre picturile sale. „Prima mea lucrare este intitulată Fereastră, pentru că reprezintă o oportunitate pentru oricine să vadă ceva diferit în ea. Cromatica este foarte dură, tocmai pentru că sper că toată lumea va interpreta fiecare detaliu diferit și va înțelege totuși ce stă la baza lucrării. Cea de-a doua lucrare, intitulată Propagarda, simbolizează într-un fel ideea asta că toată lumea se bate cu cărămida în piept și spune că nu e manipulat de nimeni, dar de fapt tu nu ești conștient de ce te influențează. Am balansat lucrarea cu mesajul «You are not immune to propaganda», scris cu un marker, și pentru restul picturii am folosit acrilic.”
Oricât de satisfăcător ar putea fi pentru tinerii artiști să își vadă munca expusă, unii dintre ei recunosc că nu sunt întotdeauna complet mulțumiți de produsul final. Andrei, care nu a vrut să vândă pictura celor doua piscine reprezentând raiul și infernul, și-a motivat relativ ușor decizia: ​„Uneori pictez o pânză de trei ori până când sunt în totalitate mulțumit de ea. Nu aș vrea să vând o lucrare de care nu sunt fericit, pentru că nu aș vrea ca cineva să aibă pe perete o lucrare de-a mea care să nu îmi placă.” Pe de altă parte, motivele lui Mircea sunt diferite. „Nu sunt mereu mulțumit de ceea ce fac, pentru că mereu caut să ajung la un anumit ideal pe care mi-l stabilesc dinainte. Dar pe măsură ce progresez, îmi tot schimb idealurile, așa că ajung să fiu într-o căutare permanentă.”
Dacă fiecare om care a venit la expoziție ar lua la plecare cu el o idee, după ce s-a golit galeria tot nu ar fi plecat toate gândurile și ideile din camerele în care au fost expuse picturile. Mircea speră chiar că oamenii nu vor pleca totuși cu un singur gând de la expoziție, ci cu „capul plin de idei, și o imagine complexă a emoțiilor pe care le-au trăit prin lucrările expuse”.
Într-adevăr, expoziția a fost o oportunitate să ne umplem capul cu tot felul de gânduri și de sentimente, toate răsărind de sub suprafețele pânzelor, și sperăm că, în viitor, vom mai avea ocazia să vedem progresul acestor tineri artiști care pictează de dragul de a transmite ceva prin lucrările lor.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *