Trendul de a fi aesthetic: partea III

redactor: Sophia Tiganas   //  poze: David Galati
După ce v-am povestit mult și bine despre trendul aesthetic și m-am agățat cât am putut de haine și stilul vestimentar, am ajuns aproape de concluzia articolului. Totuși nu am putea să tragem o concluzie corectă dacă nu ne-am uita mai atent (adică ne-am mai holba puțin) la un cont de Instagram care abordează acest trend din cu totul alt unghi.
@teodorapetre, studenta în clasa a 12-a la liceul Lauder-Reut din București, are o pasiune pentru visual storytelling (narațiune prin vizual) și tot ce înseamnă partea artistică a lucrurilor, chiar dacă este la mate-info. În legătură cu asta a recunoscut încă din primele câteva minute ale interviului că este indecisă când vine vorba de multe lucruri, inclusiv ceea ce vrea să studieze la facultate. Însă indecizia ei pare că se arată cel mai mult prin stilul ei vestimentar.
„Cred că stilul meu e puțin bipolar, sincer. Îmi place să mă îmbrac foarte feminin, uneori poate puțin mai elegant decât ar fi strict necesar, dar alteori prefer un stil mai confortabil, ceva mai de zi-cu-zi. De orice aș avea chef în ziua respectiva, la bază stă tot stilul vintage. Îmi iau haine din magazine second hand, pentru că mi se pare că în momentul în care îți cumperi ceva vintage, știi că e ceva doar al tău, e unic. Mi se pare că are oarecum o valoare sentimentală.”

Teodora nu este, însă, singura din familia ei pasionată de artă și de tot ce este vintage. Mama ei, care împărtășește cu ea aceasta preferință în modă, este cea care a introdus-o pe Teodora magazinelor second hand. „Chiar dacă în România încă e văzut drept ciudat să porți lucruri din thrift stores (magazine de articole second hand), când eram mică, mă duceam cu mama în tot felul de magazine de genul. Evident că atunci mă uitam doar după jucării, dar cu timpul am început să mă duc singură acolo și să îmi cumpăr haine. Mereu mi se zicea că sunt o fată tânără cu suflet de om bătrân, și eu o luam drept un compliment. În plus, mi se pare aiurea cum firme mari produc în masă absolut tot ce este la modă, și lumea cumpără tot ce vede ca pe pâine caldă, când nici nu știu de fapt în ce condiții au fost fabricate lucrurile pe care le cumpără.”
Un punct comun pe care îl putem observa la toți cei cu care am vorbit în legătura cu trendul aesthetic se regăsește și în stilul vestimentar al Teodorei, și anume că a durat ceva timp până să găsească un stil care să o facă fericită. „Îmi cumpăram revista Glamour din banii de buzunar și voiam să devin designer de modă, chiar dacă pe atunci mă îmbrăcam cu ce vedeam că poartă toată lumea din jurul meu. În clasa a 9-a, fericită că nu cunosc pe nimeni din liceu și pot să îmi creez o imagine de la zero, m-am tuns scurt și mi-am schimbat complet stilul. La început, îmi puneam o mască și încercam să fiu eu cea mai mișto și cea mai tare, așa că am căzut iar în mentalitatea asta de «ce o să zică oamenii?». Îmi cumpăram haine care îmi plăceau, dar nu aveam curajul să le port pentru că nu voiam să ies nici prea mult în evidență. Tot eram cam nesigură, și abia într-a 11-a am început de fapt să mă îmbrac cum vreau, pentru că liceul nostru fiind relativ mic, am devenit apropiată de toată lumea și nu mi-a mai păsat dacă o să le placă sau nu cum aleg să mă îmbrac. Și, surprinzător, am început să primesc mai multe complimente și părea că mai mulți chiar îmi apreciază stilul.”
Înainte să putem vorbi despre ce face contul Teodorei diferit de mii de alte conturi de modă, trebuie să putem înțelege felul în care ea privește lumea: o trăsătură definitorie a oricărei persoane tridimensionale. „Mie mi se pare că toată lumea e puțin nebună. Dacă pe lumea asta nu ești măcar un pic nebun, s-ar putea să fie ceva ciudat cu tine. Când eram mai mică, mă consideram o optimistă convinsă. Acum că mai am puțin și termin liceul, situația nu mai pare chiar atât de simplu de descris. Brusc te bați cu gândul că timpul trece repede, și tu nu ai timp să faci tot ce îți propui. De exemplu, eu nu pot să adorm noaptea până când nu știu cu ce o să mă îmbrac a doua zi, pentru că la urma urmei, moda este pasiunea mea.”
Și felul în care alege să își demonstreze această pasiune, cât și cea pentru partea artistică a lumii, este prin contul ei de Instagram.
Chiar dacă trendul de a fi aesthetic a adus mai multa atenție asupra contului ei, Teodora nu poate spune că a fost schimbată de acestă nouă modă. „Aveam deja din copilărie sufletul vintage, așa că nu pot spune că m-am schimbat din cauza unui anumit trend. Oricum, în momentul în care te gândești la «aesthetic», te gândești automat și la ceva vintage, retro.”
La fel ca și stilul ei vestimentar, contul Teodorei a fost și continuă să fie într-o schimbare și o evoluție permanentă. „Am contul de foarte mult timp: de prin clasa a 7-a, când marea modă era să postezi selfie-uri făcute pe Snapchat și editate ori pe Retrica, ori peste care ai trântit un filtru alb-negru. La un moment dat am fost cu părinții mei în vacanță în Spania și tot în perioada aia am descoperit și Snapseed și că îmi place să editez. Bine, îți dai seama că eu eram convinsă că sunt cea mai talentată din lume la asta, dar în realitate doar dădeam saturația la maxim și îmi coloram cam toate pozele albastre. Când a venit iarna m-am cam lăsat, postam rar și nu aveam chef să ies din casă și să fac poze. Dar a venit vara și iarăși m-am apucat de editat, dar de data asta nu știam ce vreau. Postam cam tot ce mi se părea mie aesthetic, și în general, tot contul meu era cam pe peste tot. Ba postam poze cu mine, ba cu o carte, ba cu pisica: era cam alandala. După aia iar am avut o perioada în care voiam să devin designer, așa că postam schițe de modă. Și de aia m-am lăsat pană la urmă.”
Orice suflet artistic vrea să își arunce gândurile în lume, să se exprime cât mai liber și fără filtru. Exact aceasta dorință a ajuns în final să îi definească profilul de Instagram Teodorei. „Toate citatele sunt gândite de mine, lucru de care sunt destul de mândră, având în vedere că în mintea mea, fiecare poză și fiecare descriere reprezintă un moment sau un gând din viața mea. Am fost inspirată să încep cu visual storytelling de Sarah Bahbah, dar primul meu proiect a fost inspirat de o perioadă în care treceam prin niște sentimente destul de nașpa. Eram în vacanță în Croația și eram tristă și totul era foarte copleșitor. Primul meu proiect a fost despre dragoste. Eu cred că dragostea și marea se aseamănă extrem de mult. Amândouă sunt foarte misterioase, te iau repede pe sus și ti-e greu să te întorci de unde ai plecat; ți-e frică, și totuși te bucuri de senzație.” Ideea ei relativ unică de a-și acompania toate pozele cu un citat sub formă de closed captions (subtitrare) a fost de asemenea inspirată de Sarah Bahbah, deși descrierile Teodorei se diferențiază de ale ei prin simplul fapt că, în cazul Teodorei, sunt abordate întrebări legate de filozofie, sperând că postările ei ar putea pune lumea pe gânduri.
În viitor, Teodora speră că va avea destul timp încât să poată face un business din Instagram, să se concentreze pe fotografie, pe editarea pozelor și pe mai multe proiecte de visual storytelling. „Când nu am timp, postez o poză mai veche sau pur și simplu o poză cu o ținută și o descriere oarecare. Dacă aș avea mai mult timp, m-aș concentra în toate postările pe suprarealism și aș edita pozele într-un fel mult mai ușor de interpretat în legătură cu descrierile și mesajul transmis. Proiectele mele pot să pară greu de digerat, dar sper că prin astfel de idei putem să facem din Instagram o platformă mai puțin superficială.”
Și-am încălecat pe-o roată și v-am spus-o toată, astfel încât putem, în sfârșit, să tragem o concluzie cu privire la ce înseamnă, de fapt, trendul aesthetic. Chiar dacă a devenit destul de evident că nimeni nu vede această modă la fel, exact aceste diferite interpretări sunt ceea ce definește trendul A E S T H E T I C.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *