Ce simți tu, în dans contemporan

redactor: Andrada Ionescu  //  colaj realizat de: Elena Smîntână
Ce înseamnă dansul? Cât de greu e să te exprimi prin dans și cât de inconfortabil poate deveni? Într-un final, cu ce te ajută dansul?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care i le-am pus Biancăi. Bianca Dobre este elevă în clasa a XII-a, iar activitatea pe care a urmat-o de mică este dansul. Anul ăsta se împlinesc nouă ani de când ea face dansuri, perioadă în care a încercat tot felul de stiluri: dans sportiv, latino, street dance, etc. Cel mai recent dans pe care Bianca l-a încercat este dansul contemporan, care, printre alte stiluri, a ajuns să o schimbe foarte mult. Inițial, după ceva timp de dans contemporan, ea și-a dorit să ia o pauză din cauza liceului. Însă, după câteva antrenamente, a decis să continue.
În același timp, pentru Bianca, dansul contemporan, deși un dans care are la bază libera exprimare, nu este de fapt ceva ușor: „În momentul ăsta, mi se pare cel mai inconfortabil pentru mine fiindcă m-am bazat foarte mult, în anii ăștia, pe tehnică. Nu pot să trec așa ușor la libertatea de a mă exprima. Mă gândesc că tot ceea ce fac nu este bine și îmi judec foarte mult dansul”, spune ea.
Deși ideea acestui dans este libertatea, contemporanul are la bază multe elemente preluate din balet sau din gimnastică care sunt mai departe combinate cu mișcări libere. Însă Bianca spune că acestea „sunt doar niște idei, niște sfaturi; tu le adaptezi în funcție de ce simți tu”. Pe de altă parte, ea crede că există două laturi ale acestui tip de dans: o dată că toți oamenii pot dansa contemporan, dacă acesta înseamnă doar să simți muzica; și altă dată, că existența lui este una profesionistă. „Nu mi se pare un dans ușor pentru că eu îl văd din punct de vedere profesional. Dacă participi la concursuri, spectacole sau festivaluri, trebuie să știi multă tehnică și să ai elemente de mobilitate, să fii flexibil. Pot să zic că e cel mai complex pentru că preia elemente din toate părțile, la care trebuie să intervii și tu, să ai imaginație”, este de părere Bianca.
Continue Reading

Extra-vaganzza: finding shape

redactor: Sophia Tiganas
Extra-vaganzza: Finding Shape. Chiar dacă expoziția a fost botezată mai mult la repezeală decât din vreun exces de creativitate, nimeni nu ar putea spune că, până la urmă, titlul nu s-ar fi potrivit cu lucrările expuse de cei nouă tineri artiști.
Andrei Nițu, Mihai Stanciu, Mircea Cuza, Nichita Herașcu, Tudor Dobrescu, Theodor Niculae, Tom Balloon, Tudor Rădulescu și Vlad Andrușceac sunt toți în clasa a 12-a la „Nicolae Tonitza” și s-au hotărât să organizeze această expoziție pentru a aduce împreună cât mai multe idei și sentimente diferite. Dragomir Matei Vlad, cunoscut mai bine drept Tom Balloon, este cel care s-a ocupat în principal de organizarea expoziției. Pentru el, evenimentul acesta reprezintă o șansă de a se promova, pentru că asta e cel mai important pentru orice artist, mai ales pentru tinerii care nu au avut încă șansa de a avea o audiență mai largă. Pe lângă asta, a adăugat: „Suntem toți in ultimul an la liceul de arte și toți am fost de acord că ar fi cazul să facem o expoziție, fiind ultimul an în care lucrăm împreună.”
Continue Reading

Achim Scarlat

redactor: Cătălina Perju
În luna martie avem plăcerea de a discuta cu Achim Scarlat, un tânăr mereu pregătit să vorbească de educația civică și nu numai. Numele s-ar putea să vi se pară cunoscut. Oare este pentru lungmetrajul la care a lucrat pentru aproape 3 ani, un lungmetraj primit cu căldură de publicul tânăr, sau pentru cel mai nou și ambițios proiect al său de până acum, Dezaburit?
Continue Reading

Renaștem prin artă — Vernisaj caritabil

redactor: Vladimir Ciobanu  //  poze: Alexandra Ion

“Când vorbim despre România, suntem deseori obișnuiți cu celebra vorbă «Fiecare pe cont propriu». Știm că uneori lucrurile nu merg în sensul potrivit, însă nu apar încă oameni care să își folosească eficient puterea luptând pentru alții”. Cam așa sună începutul descrierii evenimentului de marți, 5 martie, care a avut loc la Clubul Țăranului.

Este vorba de un vernisaj în scop caritabil pregătit de către Cinehub Tonitza. Un club unde tinerii  Liceului de Arte Plastice Tonitza proiectează și discută despre filme sau scurtmetraje și sunt  mereu pregătiți să ajute prin artă sau cum ne-a spus Valentina Ivorciuc, una dintre organizatoarele evenimentului,  prin ceea ce știm noi să facem cel mai bine.
Când Silvia Niculae, președinta Cinehub Tonitza, a aflat de necazul doamnei Paraschiv Chița, nu a stat pe gânduri și a căutat un mod prin care femeia care tocmai și-a pierdut casa și liniștea, să reușească să înceapă un nou drum. Aceasta spune de eveniment că nu este unul creat pentru estetic, ci este creat pentru a ajuta o persoana egală nouă la acest vernisaj. Toți elevii sau studenții de la arte au vrut să o ajute pe doamna de serviciu a liceului Tonitza, prin trimiterea uneia sau mai multor picturi. Noi, echipa Cinehub am aflat și imediat ne-am gândit cum putem ajuta. Voiam ceva inovator, care să ne reprezinte atât interesul cât și filiera liceului din care facem parte, și după 3 săptămâni am ajuns aici, la Clubul Țăranului, cu o expoziție în scop caritabil.  Ajutorul a venit și din partea profesorilor, care au găsit această minunată locație și au discutat și cu alți elevi, mai mici, să aducă și ei lucrări.
Continue Reading

Diferența dintre film și experiența cinematografică

redactor: Andrada Ionescu  //   colaje: Ruxandra Anghel

Acum ceva timp, am fost la Cinema Elvire Popesco să văd „Climax”, al lui Gaspar Noé. Am văzut un film oarecum interesant, șocant, dar destul de ușor de înghițit, asta pentru mine. Totuși, când am ieșit din sală, nu prea știam ce să cred, adică nu aveam vreo părere formată și tot o dădeam în stânga și-n dreapta că încă nu știu ce să spun despre filmul ăsta.

În timp ce vorbesc, cineva mă întrerupe și îmi spune că „nu trebuie să vezi „Climax” ca pe un film, ci ca pe o experiență cinematografică”. Tare aș vrea să-mi amintesc cine m-a lovit cu aceste cuvinte, pentru că citez și acum spusele lui/ei.
Continue Reading

Trendul de a fi aesthetic: partea III

redactor: Sophia Tiganas   //  poze: David Galati
După ce v-am povestit mult și bine despre trendul aesthetic și m-am agățat cât am putut de haine și stilul vestimentar, am ajuns aproape de concluzia articolului. Totuși nu am putea să tragem o concluzie corectă dacă nu ne-am uita mai atent (adică ne-am mai holba puțin) la un cont de Instagram care abordează acest trend din cu totul alt unghi.
@teodorapetre, studenta în clasa a 12-a la liceul Lauder-Reut din București, are o pasiune pentru visual storytelling (narațiune prin vizual) și tot ce înseamnă partea artistică a lucrurilor, chiar dacă este la mate-info. În legătură cu asta a recunoscut încă din primele câteva minute ale interviului că este indecisă când vine vorba de multe lucruri, inclusiv ceea ce vrea să studieze la facultate. Însă indecizia ei pare că se arată cel mai mult prin stilul ei vestimentar.
„Cred că stilul meu e puțin bipolar, sincer. Îmi place să mă îmbrac foarte feminin, uneori poate puțin mai elegant decât ar fi strict necesar, dar alteori prefer un stil mai confortabil, ceva mai de zi-cu-zi. De orice aș avea chef în ziua respectiva, la bază stă tot stilul vintage. Îmi iau haine din magazine second hand, pentru că mi se pare că în momentul în care îți cumperi ceva vintage, știi că e ceva doar al tău, e unic. Mi se pare că are oarecum o valoare sentimentală.”
Continue Reading