***
Pictase îngeri
în adâncimi de aer
de parcă ar fi dormit
în barca rece
a vieții,
de parcă sticla
în care a închis râsul
s-ar fi spart.
La suprafața apei
îngerul ochilor pictase o lacrimă.
***
Mergând prin cenușa imperiului
pașii tăi se pierd
și urmele devin
mai negre ca însăși teama de întuneric.
Gândurile arse-ale tale, ale mele
se succed pe urmele veșniciei.
De-ar fi străzi…de-ar fi măcar o voce
să ne asculte, să nu ne spună
care-i ieșirea din labirint…
***