Artă militantă la un suc cu prietenii: despre „Tête-à-tête III”

redactor: Andrada Ionescu   //   poze:Iustina Drăghici, Ana Trif, Andrada Ionescu
Sâmbătă seara — seara din săptămână care e și cea mai plină, dar și cea mai liberă. Ești permisiv cu tine însuți, poți să ieși la câte sucuri vrei și să dansezi pe câte melodii ai chef, nu e nevoie de o oră anume la care să te oprești din a face ce-ți dorești.
Bineînțeles, o zi atât de permisivă a fost și 23 februarie, când ne-am strâns mulți adolescenți în față la Galeriile Artmark, pentru „Tête-à-tête“. Pe lângă o sâmbătă liberă și un prilej de a mai da un salut cuiva pe care nu l-ai mai văzut de ceva timp, pe 23 februarie ai putut să vezi cum aleg să se exprime prieteni de ai tăi, prieteni de ai prietenilor tăi și oamenii pe care, cel mult, i-ai mai văzut pe vreo rețea de socializare.

A fost vorba despre un eveniment artistic pentru liceeni care a ajuns la a treia ediție, genul de loc în care poți să-ți trimiți o lucrare și să te trezești cu ea fie expusă, fie recitată. Evenimentul acesta a fost o situație în care, mai mult sau mai puțin, au fost explorate două zone: cea sensibilă și cea creativă.
Lucrări au fost expuse chiar de la intrare, unde a stat și o parte din echipă, anume Dragoș Ile, Teodora Bibiri și Alexandru Lumină, care ne-au povestit puțin despre organizarea acestei seri. De menționat mai este și subiectul puternic, poate și cu rezonanță politică, pe care l-a ales echipa: „Arta ca formă de protest”. Aflăm de la ei că acesta este primul an în care a fost aleasă o temă: „A fost o provocare pentru noi, în general nu ne limităm la un anumit subiect”, au zis toți cei din echipă.
Acesta a fost primul gând, însă cei din echipă au descoperit că este „o temă care poate avea o grămadă de sensuri, și am încercat să vedem cum vede fiecare „Arta ca formă de protest“.
Pentru câteva ore plăcute s-a muncit cu luni înainte, în etape: „Cred că din septembrie-octombrie am început să organizăm propriu-zis evenimentul. Prima dată am pus pe hârtie toate ideile pe care le-am avut și apoi ne întâlneam în ședințe toți, și încercam să îmbinăm fiecare idee fără să facem o ciorbă de eveniment”, au continuat aceștia.
Seara organizată de Interact Cișmigiu și de Rotary Club Cișmigiu a avut și o cauză caritabilă, spre care s-au dus toate donațiile, care s-a îmbinat cu subiectul ales; cei din echipă au ales drept destinație Casa Ioana, un centru pentru femei și copii abuzați. „Considerând că e un eveniment la a treia ediție, am ales mai întâi tema și apoi locul unde merg donațiile, dar bineînțeles că la un moment dat s-au construit în paralel. Când am găsit cauza, s-a mai accentuat și concretizat tema în capul nostru”, au concluzionat tinerii din echipă.
Descoperim și criteriile în funcție de care au fost alese operele, care nu sunt altele decât „creativitatea și potențialul oamenilor”. Adică, dacă până acum te bate gândul să te înscrii anul viitor, trebuie doar să gândești puțin în afara ariei de confort zilnice, pentru câteva ore și să le trimiți celor de la Interact Cișmigiu opera ta.
Revenind la seara de sâmbătă, ea a fost foarte aglomerată de la 19:00 până pe la 20:00. Galeriile Artmark se află într-un un loc fastuos, care a părut copleșitor la început, însă tot decorul s-a potrivit cu grămada de oameni care s-a întins pe un spațiu format dintr-un hol imens și alte câteva camere. Printre opere, au existat și instalații, și lucrări scrise, desen, fotografie, grafică etc.
A fost impresionantă și nota în care noi, adolescenții, am fost primiți de noi, adolescenții; adică ne-am amestecat unii printre alții, s-au dat stickere și alte lucruri drăguțe la intrare, băuturi, mâncare. A fost fix o seară de sâmbătă, doar că îmbinată cu artă, care a fost, pe deasupra, destul de necenzurată, fapt curajos și destul de rar văzut în perioada de liceu.
Câteva lucrări au fost interpretate și de tineri de la Cuibul Artiștilor, când oamenii parcă s-au oprit din a se mai mișca dintr-o cameră într-altă și s-au înghesuit toți lângă un microfon, boxe și hârtii albe de pe care s-au citit și interpretat textele. A fost totul cald, simțeai ce simt alți zece oameni lângă tine, emoția celor care auzeau textele prietenilor lor, sau ale autorilor care au stat alături de cei ce le-au interpretat lucrările.
După ce reprezentația s-a încheiat, ne-am întors toți la ale noastre. Unii au preferat să revadă opere sau să mai ia un sticker, alții s-au strâns afară și și-au făcut poze cu o mașină luată de la vechituri și pictată de artistul Robert Obert.
În afară de diversele lucrări militante trimise de participanți, am întrebat și echipa care sunt subiectele cele mai răsunătoare pentru ei, aceștia spunându-ne despre „abuzurile din sistemul de justiție sau sistemul de stat (de la birocrație până la nepotism), abuzurile domestice și locuri ale țării în care copiii nu sunt împinși către educație”.

„Tête-à-tête: Arta ca formă de protest” a fost titlul unei seri destul de ieșită din comun. Pe lângă sucul ăla de sâmbătă sau dansul pe o melodie pe care o auzi de câteva sâmbete încoace, a fost și multă sensibilitate, revoltă, adevăr și creativitate.

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *