redactor: Andrada Ionescu // poze:Ruxandra Burz, Alexia Neagu
notă: acum câteva zile am realizat că „psihanaliza” asta pe care unii pretind că o fac pentru că citesc e doar o stereotipizare învelită în ceva mult mai literar șimai frumos.
și tot acum câteva zile, am scris într-o chestie de-a mea: „moda de acum e să fii trist, să scrii poezii cu literă mică și să faci poze frumoase” nu zic că e ceva greșit în asta, și eu ader la moda nouă. moda nouă e și să faci totul vechi; adică fotografiile pe film, cerceii mari și paltoanele sunt din nou la modă.
mă gândesc că unul dintre trendurile cu care aleg să merg ar suna cumva așa: „eu sunt nonconformist, eu sunt cu picioarele pe pământ și conectat la realitate. urăsc consumerismul și superficialitatea, mie îmi plac filmele de artă și studiile critice” nu știu exact cum e trendul ăsta sau dacă e pe bune un trend, dar prietenii mei fac și gândesc asta.
în afară de asta, există și ideea de masă implimentată în astfel de grupuri; ceva de genul că există o turmă de oameni care se lasă manipulați de știri, de televizor, cumva de toată propaganda asta subtilă de cumpără-asta-ca-să-te-simți-mai-bine. cu siguranță, cei ce sunt împotriva maselor spun că nu fac parte din ele, că încearcă să nu fie o oaie dintr-o turmă oarecare.
deși spun acum și eu despre mine că știu ce nu știu ‘masele’, îmi dau seama scriind asta că sunt foarte des după cum bate vântul. cred că dacă mă aflam într-un grup de fete care poartă pantofi colorați și își fac poze pe telefon toată ziua, sigur aș fi făcut și eu asta; cumva cred că până și dacă aș face parte dintr-un cor, printr-un miracol, în două săptămâni, aș căpăta o voce de soprană.
trend nu e cuvânt românesc și nu există un echivalent pentru el în română. oricum, trendul anti-trend abordează și o atitudine contra tendinței de anglicizarea limbii române.
de fapt, cred că tendință este cuvântul ales pentru trend. nu știu, doar cred. și cred — asta destul de tare— că cea mai întâlnită tendință la oamenii de vârsta mea (adolescenți, “gen”) e să fie după cum bate vântul. asta poate ne unește cel mai tare pe toți. suntem o sursă și un factor de influență unul pentru celălalt, seamănă cu ceva ce nu se mai termină (sau cu desenele alea cu pânze de păianjen).
ca să revin cumva și la părțile bune ale trendului anti-trend, o să spun că am ales cuvântul „anti” doar pentru că e primul care mi-a venit în minte. mi-a venit în minte cum anti-tredul e contra mersul lucrurilor oarecum, dar și cum își crează propriul mers în același timp; și nu sunt puțini cei ce aderă la trendul anti-trend. acum, o listă de acțiuni care te vor ajuta să faci parte din aceasta comunitate:
– să folosești literă mică, și uneori diacritice din aroganță (folosim corect limba)- să faci fotografii pe film, să le pui pe instagram cu eticheta #35mm
– să mergi la petreceri cu muzică pe de o parte neașteptată, pe de o parte destul de proastă
– hainele ‘vintage’ nu lipsesc din cum te prezinți în public
– de altfel, nu lipsesc nici cuvinte importante, pompoase și deloc necesare (precum „hegemonic” în loc de „dominant”)
– să găsești frumusețea în lucruri ce pot părea nesemnificative la început- să desenezi; nu trebuie să știi să desenezi, doar să-ți placă
– trebuie să ai și un viciu ‘artistic’ (ceaiul, țigara, cafeaua)
de altfel, există și o autoironie presărată printre aceste rânduri.
astfel, cred că ce e cel mai deranjant e că până și trendul anti-trend care, dincolo de toată aspirația la frumos, interesant, cultural, este, până la urmă, tot un trend. și cred că din el se nasc cele mai multe ipocrizii.
notă doi: mereu în fruntea unui trend, stau câteva persoane foarte puternice cu idei mari și aplicabile. sunt sigură că undeva și chiar printre noi, se află o persoană autentică și care nici măcar nu a ales să fie sau să facă lucrurile astea, poate pur și simplu i s-au întâmplat. în același timp, dacă e să fac o „psihanaliză”, se poate ca toată tehnologia care ne înconjoară pe noi, adepții trendului, să fie copleșitoare. chiar avem multe de-a gata și suntem și criticați pentru asta; sunt multe lucruri care nu presupun gradul de muncă necesar, pentru că tehnologia avansată a înlocuit munca pur și simplu – iar din critica celor care au înflorit tehnologia înaintea noastră, noi, adolescenții, purtăm o vină colectivă nejustificată pe care încercăm s-o acoperim cu fascinația față de ce este vechi și chiar depășit din anumite puncte de vedere.
Articol realizat de: Andrada Ionescu
Poze realizate de:Ruxandra Burz, Alexia Neagu