redactor: Marta Belehuzi

În teorie haosul este “o debandadă constantă, o dezordine continuă “, când de fapt, dacă vrei să aduni toate sinonimele pe care le are, astea pot fi rezumate într-un singur cuvânt: București.

      Ei bine, până să mă mut aici, nu prea conștientizam cu ce urmează să mă … confrunt¿, și aici mă refer în special la oameni, la trafic, la oraș în sine.

      Și totuși, am descoperit în orașul ăsta atâta frumusețe, atâta istorie, atâtea temperamente și chipuri diferite, dar mai ales, m-am descoperit pe mine, mi-am cunoscut limitele și mi-am conturat visurile.

      La prima vedere, îți inspiră o oarecare  nesiguranță mai ales din cauza goanei neîncetate și nebune a oamenilor, lăsându-ți impresia că este un oraș care se aseamănă cu multe altele. Nu e așa.

     Acest “mic Paris” românesc are atâtea povești încât o viață nu ți-ar ajunge să i le asculți, și chiar de ți-ar ajunge, ai vrea să le auzi iar și iar, mereu descoperind ceva nou în ele.

     Fiecare loc ori persoană văzută m-au făcut să pătrund în tainele-i care, odată descoperite, m-au ajutat să-mi schimb părerea despre el. Îmi amintesc multele  momente de nesiguranță cauzate lui, întrebările de “oare autobuzul ăsta duce acolo?” sau “pe care parte trebuie să ies: stânga sau drepta? (la metrou) “, asta fiind mai rară, deoarece stau în Drumul Taberei .