Jurnalele I: Amorul

redactor:Vladimir Ciobanu  // colaj: Diana Marcu
„Jurnalele” este o poveste structurată în trei părti: Amorul, Umorul și Omorul. Mai pe scurt, o​​​​ poveste complicată cu personaje și mai complicate. Pe parcursul lecturii, se explorează complexitatea psihicului uman îmbârligat într-o idilă a confuziei.

Vineri – 24.12.2018
    Odată intrat în casă, am trăit cel mai mare coșmar al meu. „Colegii” mei sunt acasă. Zoe, Alec și o străină se pare că mă așteptau de ceva timp în bucătărie. Doi din trei cu țigările în mână, iar al 3-lea cu un pahar de vin, formând un peisaj dezordonat.
     „Oh, hei Cosma!” spune Zoe, așezându-și paharul de vin pe masă. În scurt timp Alec și necunoscuta observă prezența mea și repetă fraza spusă de Zoe.
     „Ce căutați aici? Când v-ați întors?”
     „Am ajuns acum 20 de minute și am zis să te așteptam de la muncă”, spune Alec.
    Zoe își plimbă privirea prin cameră și o aud spunând:
     „Nu fi nepoliticos! Vino și fă cunoștiință cu noua ta prietenă, Mia!”
    Mă îndrept spre ea în timp ce o studiez în acele 5 secunde: ochii mari de cățelus, o siluetă subțirică, buzele mari și roșii, iar nasul mic și ascuțit.
     „Bună, sunt Mia și aparent noua ta prietenă. Sper să nu te enervez atât de des precum fac cu altă lume.”
     „Cosma, încântat”, spun confuz în timp ce mă uit mai bine la ochii ei și îmi dau seama că o recunosc de undeva, însă nu știu de unde. Mă trezesc întrebând „Te cunosc de undeva?”
    „Posibil să îmi mai fi văzut fața prin cafenele, îmi mai pierd timpul pe acolo.”
    „Destul de posibil, având în vedere câtă cafea bea Cosma”, spune nonșalant Alec.
    Mă retrag mai în spate și îmi trag un scaun la masă.
    „Ce ați mai făcut de când nu ne-am mai văzut?”
    „Poate că suntem noi colegi de apartament, Cosma, dar nu o să aflii toate detaliile picante”, spune Alec cu fața în paharul său transformat în scrumieră.
    „Mulțumesc că împărtașești, Alec”, am spus cu un zâmbet fals pe față. „Tu? Zoe? Ce ai mai făcut?”
    „Am fost amândoi plecati cu treabă. Eu am încercat să pictez, însă am eșuat. Am fost prea distrasă de acest individ”, spune arătând spre Alec cu privirea.
    „Ce pot să spun, am acest dar de a face lumea să se gandească la mine.”
    Mia a început să râdă pentru a întrerupe secundele de liniște din conversație. „Spune-ne ce ai făcut tu, Cosma. Ceva interesant?”

Am ezitat puțin înainte să scot vreun cuvânt despre cele întâmplate. Oare pot să mă destăinui prietenilor mei de-o viață de față cu ea? Oricum nu a durat mult această ezitare, că peste câteva secunde mă aud spunând : „Da.” Fac o mică pauză, mă uit la toți trei. „Am întalnit o fată.”

    Zoe: „Spune tot!”
    Alec: „Ah, nu…sper că nu te-au acaparat sentimentele prea tare…”
    Mia: I se lumineaza fața, își pune coatele pe masă și capul în palme. „Ascult tot.”

    „Ok, am să încep cu începutul… Eram la un nou curs de sport, vrând să mai pierd timpul cu ceva. Acolo am cunoscut-o pe Ema. Din păcate nu am vorbit foarte multe la curs, eram prea ocupați cu lucratul. Însă, am avut norocul să dau de ea ziua următoare la cafeneaua apropiată de stația de poliție unde lucrez. Imediat ce am intrat în cafenea i-am putut observa mersul săltat, îmbrăcămintea cu care încearcă din răsputeri să nu atragă atenția și ochii ei visători.

    Eu nu cred în iubire la prima vedere, chiar nu cred. Pentru mine acest fenomen a fost simpatie la prima vedere. În capul meu, iubirea are 3 etape: simpatia, plăcutul și iubirea. Eu, în acel moment, simțeam doar simpatia. Între aceste etape importante se află doar anumite detalii minuscule, destul de importante pentru „persoana respectivă”.
    Trecând la povestea în sine, odată ajunși la cafenea, am comandat de-odată două băuturi total diferite, care, la finalizarea lor, au fost încurcate. A fost o experiență atât enervantă cât și interesantă. Prin intermediul cafelei, noi ne-am cunoscut. De fapt m-a recunoscut de la curs și, pot spune că, niciodată nu m-am simțit mai observat. Amândoi am ajuns să râdem în acele 2 minute în care am vorbit, așa că, înainte de a părăsi cafeneaua, am invitat-o ziua următoare să alergam prin parc. A acceptat, acest lucru confirmându-mi faptul că o preocupă aspectul ei fizic. Mă rog, acest lurcu îl realizai doar uitându-te la ea, însă eu am vrut să mă asigur.
    A venit ziua întalnirii. Au fost câteva ore minunate, care s-au terminat prea repede. Ne-am cunoscut unul pe celalat într-un timp foarte rapid. Am aflat toate detaliile importante, pe care, poate, o să le aflați chiar de la ea.”
    „Cel mai probabil” spun Alec si Zoe.

    „Asta este tot?” Întreabă Mia aproape disperată.

    Mă uit lung la ea și încep să mă gândesc la toate momentele petrecute cu Ema, toate cafelele băute de dimineață, discutând despre șeful ei care, în continuare, nu realizează cât de mult își dorește Ema să joace în unul dintre filmele lui. Au trecut prin fața ochiilor mei toate plimbările cu ea, toate orele de sport, toate restaurantele vizitate împreună cu ea.
    Brusc îmi amintesc momentele mele singur. Acasă, la muncă, la cafenea. Ma gândeam non-stop la zâmbetul ei gingaș cand îsi comanda băutura preferată. Îmi amintesc de ultima oară când am fost singur la cafenea. Aș fi putut să iau ceva total banal, ca de obicei, însă am vrut o schimbare. Mă simțeam mult prea diferit ca să beau ceva obișnuit. Așa că o voce din spatele minții mele mi-a spus „Ea. Alege ce bea ea”. Am ajuns să fac cemi s-a spus și, părăsind cafeneaua, observ o fată, zâmbind, parcă auzind-o, în capul meu, spunând „O iubești”. Acum îmi amintesc perfect acel moment și acea fată. Era Mia.
    „Nu, nu este tot. Am fost invitat de Crăciun la ea acasă, ca să îi cunosc parinții.”
    „Oh, asta e important! Ce faci? Te duci, nu? Trebuie să faci o primă impresie bună!” Incepe Zoe să spună plină de panică.
    Alec nu răspunde în niciun fel la povestirea mea scurtă și părăsește bucătăria.
    „Mă duc eu după el” spune Mia în timp ce se ridică de la masă.
    „Cine e Mia și cum de a ajuns În viața noastră?” O întreb pe Zoe.

    „Păi, părea să fie o fată bună, de treabă. A zis că te știe din priviri, însă nu m-am interesat de unde. Probabil a trecut pe la secție mai de mult. Mă rog, tipa știe ce zice. Este foarte emotivă, însă te poate ajuta. Ascult-o, Cosma. Poate de data asta nu se sfârsește la fel… Măcar împrietenște-te cu ea și ia în considerare sfaturile ei. În plus, Alec este mult prea instabil în acest moment. Trebuie să faci tot singur.”

    „A fost din nou dat afară?”
    Zoe îmi răspunde printr-o singură mișcare a capului, clarificând totul înainte să se întoarcă cei doi în bucătărie.
    „Cred că am să mă duc până la urmă la masa de Craciun” mă uit la Zoe pentru o secundă și apoi îmi întorc privirea spre Mia. „Ce crezi că ar trebui să fac? Cum să mă comport? Este prima oară când nu știu ce să fac.” Mint. Știu ce să fac, însă sunt mult prea acapart de sentimente încât să acționez corect.
    În acel moment Mia își ridică ochii din podea și spune: „Oh, doamne. Chiar te-ai indrăgostit.”
    „Eu am să plec, nu pot să ascult așa ceva.” țipă Alec deja ieșind din bucătărie.
    „Iar eu am să vă las singuri” spune Zoe puțin tristă, îndreptându-se spre camera ei.
    Deja plecate extensiile mele mentale, încerc să vorbesc cu Mia despre ce ar trebui să fac, însă nu reușesc, ea constatând că deja sunt „pregătit”.
    Deci presupun că totul depinde de mine.
    Presupun.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *