redactor: Cătălina Perju // poze: David Galati
Tinerii secolului tehnologiei sunt sătui de prezent. O arată prin reinventarea purtării hainelor din moda anilor ‘70-’80 sau prin pozele pe film – care imortalizează imaginea trecutului. O altă parte a acestuia, încă prezentă, sunt filmele rulate, cu sala plină, în cinematecile Eforie și Union.
Printre oamenii dornici de a păstra farmecul trecutului , am avut plăcerea de a o cunoaște pe Ruxandra Fulger, director al Cinematecii Române – Eforie și Union -, care zi de zi reușește să armonizeze vechiul cu noul. „Visul meu a fost să lucrez în cinematografie, crescând în laboratorul cinematografic de la Buftea. Chiar dacă n-am dat la facultatea de film, am luat-o ușor-ușor. Am făcut un film documentar și mi-am dat disertația pe trecerea de la analog la digital, în zona de post-producție, specializându-mă în antropologie vizuală. M-am angajat la Arhiva Națională de Filme, inițial la catalogare, iar la un an după era nevoie de cineva la Cinematecă, transferându-mă în acest departament. A fost o alegere foarte bună – simt că Cinemateca mă reprezintă cu adevărat.”
Pentru a avea farmec, unele lucruri din trecut trebuie păstrate ca în prima zi, dar nu și în cazul vizitei la cinemateca Eforie, care a reușit să rămână o activitate placută prin adaptarea la prezent.
„Cinemateca în secolul XXI a devenit inedită. Este un salt în trecut, reușind până în prezent să rămână o sursă zilnică de educare cinematografică și vizuală și, mai ales, o șansă a noastră, a celor crescuți în era tehnologiei digitale, de a înțelege ideile marilor artiști și ai profesioniștilor analogului”. Tocmai prin proiectarea filmelor de arhivă putem să colindăm Parisul anilor ‘60 sau să trăim emoțiile create de Frank Capra în clasicul „S-a întâmplat într-o noapte”. „Sala Eforie este singura din București care proiectează filme pe peliculă de 35 mm. Este singura care oferă filme de arhivă nu numai românești, dar și străine, Arhiva Națională de filme deținând un număr impresionant de titluri – peste 40.000.”
Programele de rulare pe zile le oferă cinefililor ocazia de a urmări pe întreaga stagiune, începând cu 15 septembrie, o varietate de filme de arhivă. Marțea rulează capodopere ale filmului universal, miercurea este seara marilor autori, iar joia este seara de Oscar – o șansă de a compara filmele câștigătoare ale secolului trecut cu cele actuale. Începând cu luna noiembrie, în fiecare vineri va fi seara de Cannes.
Pentru cei interesați, în decembrie cinemateca Eforie va găzdui festivități referitoare la Centenar, când se vor proiecta filme istorice din arhivă. „Vom proiecta o serie de filme care prezintă Marea Unire și, începând cu 1 decembrie, vom avea și o expoziție de fotografii în holul Cinematecii Eforie”, afirmă Ruxandra Fulger.
Tot când vine vorba de prezent, ar trebui amintită aceeași sală a cinematecii Eforie care găzduiește o serie de activități culturale și festivaluri, precum „Super”, din luna iunie, dedicat tinerilor talentați sau Cineclubul „Film Meniu” al tinerilor de la UNATC etc. În luna aprilie, la cinemateca Union va fi reluat „Cineclub Queer”, „un eveniment care atrage un număr generos de spectatori tineri și nu numai, important în cadrul comunității LGBT”, după spusele Ruxandrei Fulger.
Deși abonamentele, biletele epuizate și programul încărcat al Cinematecii ne demonstrează dorința oamenilor de culturalizare și de păstrare a trecutului, nu este destul. Trebuie să ne oprim din a ne imagina „cum ar fi fost dacă trăiam acum 30 de ani” și să ne îndreptăm atenția către ce a rămas de atunci. Cinemateca Română este, după 5 decenii de existență, un exemplu că nimic nu este uitat ci doar păstrat pentru cei ce știu să prețuiască adevarata artă cinematografică și readaptat, din timp în timp, noilor standarde. Trebuie să fim ancorați în realitatea zilelor noastre pentru a surprinde aspecte diverse și atractive care vor satisface gusturile tuturor.