VERSUS BECOMES MORE

După cum bine vedeți, Versus Magazine s-a dezvoltat încet în ceea ce este acum. Avem un site nou, mult mai primitor și bine pus la punct. A fost și normal, mai ales pentru o gașcă de adolescenți, să existe o  schimbare continuă asupra ceea ce înseamnă Versus.

Desigur că urmează mult mai multe surprize pe parcursul acestui an, iar tot ce dorim să facem este sa vă mulțumim:

Vă mulțumim vouă, cititorilor, că ne căutați și ne susțineți de fiecare dată când aveți ocazia. Vă mulțumim vouă, parinților, că ne susțineți în ceea ce facem.Vă mulțumim tuturor echipelor care ne-au ajutat să evoluăm în ceea ce suntem azi. Îi mulțumim lui Ionuț Dorneanu că a fost de acord să ne ajute cu creearea acestui site. Îi mulțumim Alinei Digniri că ne-a ajutat cu sfaturi, îndrumări și publicitate.  Și nu în ultimul rând, le mulțumim echipelor DoR și Scoala9 că ne-au deschis orizonturile asupra ceea ce înseamnă cu adevărat să practici jurnalismul.

Sperăm să vă placă acest nou site și surprizele din viitorul apropiat.

Dacă aveți orice întrebare legată de noi ne puteți adresa pe:

 

Continue Reading

Ce este rubrica „În memoria”?

 Smaranda, prietenă, colegă, fiică, soră, luptătoare, simbolul unei mișcări, înger păzitor. Smaranda a fost, este și va rămâne un   exemplu pentru noi toți.

 Era pata de culoare când totul era gri, era zâmbetul de care aveai nevoie. O fire creativă ieșită din comun a cărui talent vrem noi,   redacția, să fie cunoscut de cât mai mulți. În această rubrică puteți citi poeziile scrise de către ea în ultimele luni. Smaranda,   odihnește-te în pace, suflet pur!
Continue Reading

Interviu cu Vlad Ivanov

La Gomera, Vlad Ivanov

redactor: Maria Munteanu

Anul acesta a avut loc cea de-a 18-a ediție a festivalului TIFF (Transilvania International Film festival) în cadrul căruia a fost proiectat cea mai nouă creație a regizorului Corneliu Porumboiu, filmul „La Gomera”. Proaspăt întors de la Cannes, filmul a fost înconjurat de un interes foarte mare din partea publicului românesc, interes ce s-a păstrat până în momentul actual, odată cu anunțul că acesta este propunerea României pentru premiile Oscar la categoria „Cel mai bun lungmetraj internațional”.

Evident, toate aceste lucruri pot stârni interesul oricui și cu ocazia premierei la nivel național care are loc chiar astăzi, 13 septembrie, am decis să vă povestesc puțin despre prima mea întâlnire cu actorul în rolul principal al filmului: Vlad Ivanov.

Continue Reading

TEDxYouth@CaleaVictoriei

redactor: Maria Blîndu

O echipă cu inițiativă aduce în lumina tinerilor eroii poate încă necunoscuți ai acestei generații, pe 19 octombrie, la Sala Dalles, în cadrul unei experiențe calitative TEDx.

Scopul evenimentului este acela de a prezenta oamenii de valoare mai puțin cunoscuți ai societății românești, care au avut un impact asupra domeniului în care activează prin pasiune, ambiție și dăruire. Acești oameni, care după un drum greu parcurs și după multe provocări adunate de-a lungul vieții au reușit să își atingă scopul, să îmbine utilul cu plăcutul și care deși nu se află în lumina reflectoarelor, reușesc în continuare să schimbe societatea din jurul lor.

Continue Reading

„Nebun” de Smaranda Cărare

Am vrut să-nchid o pasăre în colivie

Nebun ce sunt,

Căci pasărea era Adevărul.

Am vrut să închid adevărul într-o colivie.

 

Am închis pasărea în colivie

Nebun ce sunt,

Pasărea a spart colivia și a zburat

Nu mai aveam nici pasăre nici colivie

Am vrut să-nchid Adevărul într-o colivie.

Continue Reading

„Timpul”

Nu poti trai decat aici si acum, in ceea ce se numeste prezent. Chiar si cand te gandesti la trecut sau la viitor, nu o poti face decat in prezent. Trecutul nu reprezinta decat memorii si urme ale unui prezent ce a disparut, iar viitorul nu reprezinta decat o predictie realizata pe baza acelui trecut, despre un prezent ce va sa vina. Un viitor complet predictibil este deja trecut. La ce bun sa alergi dupa un viitor, daca in momentul in care devine prezent vei fi mult prea ocupat alergand dupa un altul, nefiind capabil astfel se te bucuri de ceea ce este aici si acum? Maine nu exista.

Continue Reading

text anonim

inerție între două bucăți de lemn el își trăia viața între raftul din stejar pe care își ținea hainele (sortate după culoare) și barul din alun lucios plin de sticle goale în lumina zilei el simțea moartea zi de zi dând cu aspiratorul curățând zațul de pe căni și ștergând praful dintre cărțile citite cu 20 de ani în urmă când încă putea citi căci pe-atunci n-avea creierul inundat de stafii între două etaje el se plimba în fiecare noapte urca treptele din piatra ca un ponei împiedicat și în loc de aer respira sughițuri se simțea ca un bukowski al vremurilor noastre dar când punea pixul pe foaie îi cădea mina și de obicei n-avea bani să își cumpere alta că era inflație și alcoolul se scumpise și oricum n-ar fi contat prea mult nici dacă avea o mină căci el nu scria între a fi scriitor și a vomita lui ii plăcea mai mult să dea votcă afară, nu sentimente între 4 pereti, 3 albi si unul multicolor dormea de obicei după-amiaza și seara înainte să plece își parfuma puloverul transpirat un puf în stanga si un puf în dreapta un puf de ck si un puf de dior pentru că dintre două femei nu știa ce să aleagă una îi dăduse atenție seara trecută a doua îi dăduse un copil neatent cu mai mult timp în urmă între două greșeli oare care-i mai bună sa trăiești sau să mori? dar de ce n-ai trăi omorându-te încet si trăgând după tine pe alții, discret.

Continue Reading

„Arta” de Andreea Gălățeanu

Cum să fiu eu artist, dacă tu ești arta? Cum să fac eu artă când tu ești de neconceput în lumea asta? Deoarece artistul nu e definiția pe care societatea i-o dă, e o trăire, un sentiment, o simțire care vibrează în sufletul tău, controlându-ți toată ființa spre puterea pasiunii și dorinței spirituale. Pierdut în nebunie, el își pune sufletul în ea, îl vinde pentru o cauză mai mare decât el, decât întreaga omenire. Paradoxal va fi renegat și venerat în societate, va vărsa lacrimi și sange, căci corpul lui nu va putea suporta sufletul ce trazneste ca o bomba atomica tot, prin maretia lui, el vrea sa explodeze, sa iasa din lumea asta, exploatandu-si corpul in toate modurile posibile. Duce o lupta cu viata, dar in acelasi timp scoate ce e mai bun din ea. Se lasa pagubas in fata destinului, dand frau liber inimii. Fac arta din cei pe care ii iubesc si cand o fac, o fac inconstient, fara rationalitate. Si realizand astea ma intreb cum sa fiu eu artist, cand tu esti arta vietii? Tu in toata metamorfoza ta, in toata iubirea si veneratia, in simtirea viselor si iubirea cosmarurilor. Cum pot eu, cand deja maximul a fost atins de tine, in tine? Pentru ca asta e tot ceea ce faci tu, emani arta deoarece esti arta, transpiri dragoste deoarece numai asta esti, dragoste. Dar ajungand in absolut trebuie sa stim ca aici, in lumea asta, vom trai cu solitudine, pregatindu-ne cosmarurile, demonii si durerile pentru streangul din cealalta viata, unde infinitul sufletului nostru va fi transformat in ingerul visurilor noastre bine definite. Vom incanta paradisul si ne vom trai sensibilitatea fara pic de resemnare. Macar acolo stiu ca poate din tine voi deveni eu, fiind un artist ambulant si mediocru care leviteaza, dar fara succes pe langa ingeniozitatea macra in forma pura.

Continue Reading

text de Andrei M.

               Zumzet in zare, soarele apune. Ma captiveaza  pentru o secunda, in urmatoarea deja ma pierd in ecoul multimii, zeci de fete pe care le vad pentru prima si ultima oara; in niciuna nu ma regasesc. Oare vad la fel ca mine, oare simt?

               Deja au plecat pe drumurile lor, iar eu incerc sa rezist adierii viitorului, sa traiesc fiecare clipa in intregimea ei nemarginita. Nu concep sa ma sperii de o furtuna, nu am voie sa sper la o briza. Ma gandesc la o infinitate de momente, incercand sa ascund dorinta, care atat de timid ma acapareaza, unui singur moment care sa dureze la infinit.

               S-a facut tacere, orizontul e pustiu, atat de subit incat ma copleseste. Din galagie au ramas doar ecouri, din soare, doar nori, din oameni, doar eu, aici, acum, intrebandu-ma daca nu cumva ar trebui sa merg in bataia vantului.
Continue Reading

Cum e să fii intern la PELICULA

redactor: Maria Munteanu

Am ajuns deja la a 3-a zi de Pelicula, festivalul de film care celebrează cultura Ibero-Americana pentru a 4-a oara în România, iar acest fapt ne-a dat ocazia să vorbim cu unul dintre voluntarii pasionați ai evenimentului.

Silvia are 18 ani și a fost implicata în numeroase voluntariate încă de la 14 ani, iar anul acesta s-a întors pentru a patra ediție a festivalului.

„La Pelicula am venit pentru prima data anul trecut, la recomandarea unei prietene foarte dragi care mi-a spus ca trebuie neapărat sa încerc și experienta aceasta, fiindcă este foarte diferita de celelalte. După prima săptămână alături de organizatori și voluntari am înțeles de ce… Exista o anumită căldură, o anumită înțelegere, un sentiment de prietenie pe care nu-l întâlnești foarte des”.

Continue Reading
1 2 3 6